Asociatia Transplantatilor din Romania (ATR),  cu sprijinul prietenesc si financiar al Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania (UNNPR), cu suportul: Primaria Municipiului Bucuresti, Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale – Bucuresti, compania I’Velo si cu hidratare AquaVia,

in 27 iulie 2019, Bucuresti, aduce un profund omagiu Donatorilor de organe,

desfasurand, sub auspiciile Ministerului Sanatatii, o serie de evenimente prin care marcheaza Ziua Donatorului de organe:

• ora 9:00, Cuvant de „Bun venit!” din partea echipei de transplant de la Spitalul Sf. Maria, a Administratiei Spitalelor și Serviciilor Medicale – București, a d-lui Gh. Tache – presedinte ATR;
• ora 9:30, bicicleala pe traseul b-dul Ion Mihalache (spitalul Sf. Maria) – Piata Victoriei – b-dul Iancu de Hunedoara – b-dul Stefan cel Mare – zona Bucur Obor – Soseaua Colentina – str. Sportului – IC Fundeni. Pe traseu, voluntari ai asociatiei noastre vor distribui materiale informative privind donarea de organe si inscrierea in Registrul National al Donatorilor de Organe. Materialele se distribuie in puncte fixe, intre orele 9:30 – 11:00.
• orele 11:00 – 15:00, activitati la biserica cu hramul „Sfintii doctori fara de arginti Cosma si Damian” din curtea IC Fundeni: conferinta de presa, slujba de pomenire si parastas in memoria Donatorilor Ingeri, pranz de socializare.

Donarea de organe este un subiect totdeauna sensibil. Asta nu inseamna sa nu vorbim despre el.

Din 2014 pana in 2018, 1.146 de familii din Romania au acceptat prelevarea de organe de la persoane dragi aflate in moarte cerebrala.

Este mult, este putin?!?

Pentru cei 3641 de pacienti aflati pe listele de asteptare in 22 iulie 2019 (sursa: https://www.transplant.ro/Registru.aspx), este putin, pentru familiile Donatorilor Ingeri este enorm.  Pentru cei 1.294 de pacienti care au primit sansa la o noua viata datorita generozitatii acestor familii, a insemnat TOTUL! (Precizam ca nr. total de proceduri de transplant efectuate in perioada 2014 – 2018, a fost de 1.756)

Si pentru ca vorbim despre Donatori, iata o poveste reala, despre oameni reali, chiat daca …..

Uneori, experientele de viata ii fac pe oamenii care au vorbit cu inima deschisa despre ei si cele traite, la un momet dat, sa se teama pentru cei dragi lor si pentru ei, iar consecinta este ca accepta sa vorbeasca doar sub acoperirea anonimatului. Le respectam optiunea, dar va spunem povestea lor pentru ca este relevanta.

Tanara, cu toata viata inaninte, plina de visuri si sperante doamna noastra de poveste se va numi, in poveste, Nana.

Cand am vorbit cu ea, Nana si-a inceput povestea asa: „Oricand, dar mai ales cand esti tanar si plin de viata si de vise, vestea ca esti intr-o faza terminala a functionarii unui organ vital cade ca un traznet. In cazul meu, ciroza autoimuna decompensata portal si parenchimatos, cu alte cuvinte un ficat bolnav si o functie hepatica tinzand spre zero, chiar a cazut ca un traznet.”

Nana a avut parte de 5 – 6 ani de incertitudine, penduland intre viata si moarte, stand mai mult la spital, depinzand de tratamente costisitoare care o ajutau sa mai numere o zi de viata. Timpul s-a scurs greu, iar ea ajunsese sa se minuneze ca a mai prins o zi. In aceea perioada a cunoscut medici care au tratat-o, personal mediu cu care a ajuns sa se imprieteneasca, dar mai ales pacienti asemenea ei. Din pacate, multi dintre acestia s-au pierdut pe drum.

„Cel mai mare noroc al meu, palpabil atunci, in afara de faptul ca eram clar pe mana celor mai mari specialisti, era ca in tot acest timp iubitul meu si sora mea, familia si prietenii, mi-au fost alaturi permanent asa cum au stiut ei. M-au sprijinit cu prezenta, cu incurajarile lor, si ne ridicam moralul, cand ei mie, cand eu lor … Iar de partea materiala tot ei au avut grija. In permanenta imi trebuiau medicamente foarte scumpe.” Si tot in acea perioada, prietenul Nanei, a devenit SOTUL ei.

In anii cat a stat pe lista de asteptare, timpul se scurgea intre episoade de hemoragie a varicelor esofagiene, momentele in care ii era extras lichidul ascitic din abdomen si o continua asteptare, care la un moment dat parea fara speranta. Si totusi, sansa a fost de partea ei: se afla internata la IC Fundeni – Gastroenterologie (Nu mai era chip sa stea in afara spitalului…), cand un medic a anuntat-o, in miezul zilei, sa se pregateasca, ca este un ficat pentru ea.

Si a fost pentru ea, si a fost cu noroc! In aceea zi, viata Nanei a luat o intorsatura fericita. Imediat ce s-a trezit din anestezie s-a gandit la Donatorul ei plecat la ingeri, i-a multumit, i-a promis ca va trai doua vieti in una si a continuat sa faca acelasi lucru, zi de zi de atunci.

Dupa ce a iesit din spital, si-a propus doua obiective majore: sa ingrijasca ficatul primit asa incat acesta sa functioneze cat mai mult si sa traiasca intens, facand toate lucrurile pe care le doreste. Astfel, a invatat sa faca miscare, s-a apropiat de arta plastica, i-a oferit dragoste si afectiune sotului ei, ii ajuta cat poate pe alti oameni aflati in situatia prin care a trecut ea si se implica in actiuni caritabile de cate ori apare o nevoie. Pe langa toate acestea, a mai facut ceva: a decis, impreuna cu sotul ei, sa umple un gol in viata lor, dar si in viata unui copil. De ceva ani, cresc impreuna o fetita minunata, careia ii ofera o familie iubitoare si toate conditiile pe care un copil si le poate dori. Si astfel donatorul a salvat pe langa viata Ninei si viata Laurei, care in curand va merge la scoala.

„N-am sa uit niciodata ca prin bunavointa Unei Familii, durerea lor a fost transformata intr‑o bucurie pentru altcineva. Eu ma rog zilnic pentru sufletul lui, al Donatorului meu, si adanc in inima mea simt ca e bucuros ca traiesc datorita lui. Il amintesc in fiecare zi multumindu-i pentru TOT. E un paradox, dar moartea poate genera viata! Este la fel ca si flacara olimpica, mergi o portiune de drum si apoi predai stafeta, miza fiind insa VIATA!”