Imunosupresor

Medicament care atenueaza sau suprima reactiile imunitare ale organismului. Imunosupresoarele se prescriu, in principal, in cursul unei grefe, cu intentia de a limita fenomenele de rejectie, si in bolile autoimune.

Efecte nedorite – Micsorand raspunsurile imunitare ale organismului, imunosupresoarele il expun la complicatiiinfectioasevirale sau bacteriene, iar pe termen lung, la dezvoltarea afectiunilor maligne (indeosebi limfoame). O supraveghere foarte regulata a bolnavilor tratati cu imunosupresoare este deci indispensabila. In caz de efecte nedorite, se pot diminua dozele, se poate trata afectiunea in cauza sau, daca aceasta nu este posibil, se poate schimba imunosupresorul.
PROGRAF

PROGRAF 0,5 mg Capsule 0,5 mg PROGRAF 1 mg Capsule, 1 mg PROGRAF 5 mg Capsule, 5 mg Ce trebuie să ştiţi despre capsulele Prograf 0,5 mg, Prograf 1mg şi Prograf 5mg Vă rugăm să citiţi cu atenţie acest prospect înainte de a începe utilizarea acestor capsule. Acest prospect conţine informaţii importante despre medicamentul dumneavoastră. Dacă aveţi orice întrebare sau nu sunteţi siguri despre cum trebuie urmat tratamentul, vă rugăm întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul pentru informaţii suplimentare. Vă rugăm să păstraţi acest prospect, poate veţi dori să îl recitiţi. Compoziţie Ce este Prograf ? Substanţa activă conţinută în Prograf este tacrolimus. Prograf, capsule este disponibil în 3 concentraţii. Ele conţin: O capsulă Prograf 0,5 mg conţine tacrolimus 0,5 mg (capsulele sunt de culoare galbenă). O capsulă Prograf 1 mg conţine tacrolimus 1 mg (capsulele sunt de culoare albă). O capsulă Prograf 5 mg conţine tacrolimus 5 mg (capsulele sunt de culoare roşu-gri). Prograf mai conţine: Prograf 0,5 mg conţinutul capsulei: hipromeloză, croscarmeloză sodică, monohidrat stearat de magneziu Învelişul capsulei: dioxid de titan (E 171), oxid de fergalben (E172), gelatină Cerneala de inscripţionare: shellac. oxid de fer roşu (E 172), lecitină din soia, hidroxipropilceiuioză, simeticonă Prograf 1 mg Conţinutul capsulei: hipromeloză, croscarmeloză sodică, lactoză monohidrat, stearat de magneziu Învelişul capsulei: dioxid de titan (E 171), gelatină Cerneala de inscripţionare: shellac, oxid de fer roşu (E 172), lecitină din soia, hidroxipropilceiuioză, simeticonă Prograf 5mg Conţinutul capsulei: hidroxipropilmetilceluloză, croscarmeloză sodica, lactoză monohidrat, stearat de magneziu. Capsula: dioxid de titan (E 171). oxid roşu de fer (E172), gelatină. Cerneala de inscripţionare: shellac. lecitină din soia, dimetipolisiloxan, dioxid de titan (E171. Grupafarmaco terapeutică Cum acţionează Prograf ? Prograf este unul dintre medicamentele cunoscute ca imunosupresoare. După transplant, sistemul imunitar al corpului dumneavoastră va încerca să respingă noul organ (reacţie de rejet). Prograf este utilizat pentru a suprima acest răspuns imunitar, permiţând acceptarea organului transplantat de către corpul dumneavoastră.

Indicaţii terapeutice Pentru ce este utilizat Prograf ? Prograf se utilizează pentru a împiedica sistemul imun al corpului dumneavoastră să respingă noul organ transplantat. Prograf vi se poate administra dacă oricare alt tratament anterior nu a putut controla răspunsul imun după transplantul de ficat, rinichi. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Prograf şi pentru alte indicaţii. Întrebaţi medicul dumneavoastră despre orice informaţie aveţi nevoie. Prograf Prospect Prograf Prospect ATENŢIE! Acest medicament este pentru DUMNEAVOASTRĂ Numai un medic vi-l poale prescrie. Nu-I daţi NICIODATĂ unei alte persoane pentru a fi administrat. Contraindicaţii Când nu trebuie să utilizaţi Prograf ? Dacă sunteţi alergic la tacrolimus sau la oricare alt component din compoziţia capsulelor sau la orice antibiotic, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a utiliza Prograf. Precauţii Ce altceva trebuie să ştiţi înainte de a utiliza Prograf ? În timp ce utilizaţi Prograf medicul dumneavoastră vă poate recomanda efectuarea din când în când a unor teste (incluzând teste pentru depistarea unor viruşi, analize de sânge şi urină şi teste privind funcţiile inimii). Acest lucru este normal şi ajută la determinarea dozei de Prograf care trebuie administrată. Interacţiuni Cum influenţează alte medicamente efectul Prograf? Unele medicamente (chiar şi cele eliberate fără prescripţie medicală, incluzând produse din plante cum este sunătoarea) pot interfera cu tratamentul dumneavoastră. Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră, în special, dacă utilizaţi : -antibiotice, -antifungice, sau inhibitori de protează HIV utilizate pentru tratamentul infectiilor ,omeprazol utilizat pentru tratamentul ulcerului; – tratamente hormonale (inclusiv contraceptive, deoarece, pot să nu prezinte eficacitatea aşteptată); medicamente utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale cum sunt nicardipina, nifedipina şi diltiazemul; anticonvulsivante: fenobarbital şi fenitoină; corticosteroizi: metilprednisolon: antidepresive: nefezodonă; deoarece acestea pot influenţa cantitatea de Prograf din sânge. Dacă utilizaţi aceste medicamente sau orice alte medicamente în timpul tratamentului cu Prograf sau înainte de întreruperea tratamentului, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră. În plus. nu consumaţi suc de grapefruit în timpul tratamentului cu Prograf . De asemenea, medicul dumneavoastră trebuie să ştie dacă utilizaţi suplimentar potasiu sau diuretice care economisesc potasiu, deoarece acestea nu trebuie administrare concomitent cu Prograf Prograf nu trebuie administrat concomitent cu ciclosporina.

Administrarea Prograf concomitent cu ibuprofen, amfotericină B, aciclovir şi ganciclovir, aminoglicozide, clotrimoxazol şi vancomicină poate afecta rinichiul sau sistemul nervos. Dacă intenţionaţi să vă vaccinaţi, vă rugăm spuneţi medicului dumneavoastră. Atenţionări speciale Sarcina şi alăptarea Dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să deveniţi, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră. NU trebuie să alăptaţi în timp ce utilizaţi Prograf. Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje Dacă vă simţiţi ameţit sau somnolent sau dacă aveţi probleme cu vederea după utilizarea Prograf , nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje până când efectul nu a dispărut. Acest efecte poate fi accentuate de consumul de etanol în timpul tratamentului cu tacrolimus. Având in vedere riscul potenţial al modificărilor maligne ale pielii în terapia imunosupresivă. trebuie să purtaţi haine corespunzătoare şi să utilizaţi un ecran solar cu factor de protecţie ridicat pentru a limita expunerea dumneavoastră la razele solare şi la radiaţiile UV. Doze şi mod de administrare Cum trebuie administrat Prograf ? Medicul dumneavoastră va stabili doza corectă de Prograf care trebuie administrată în cazul dumneavoastră şi vă va spune cum trebuie administrat. În general, dozele iniţiale imediat după transplant vor fi cuprinse în intervalul: 0,10 – 0,30 mg tacrolimus/kg şi zi Doze mai mici se administrează după ce ficatul, rinichiul sau inima s-au stabilizat. În cazul copiilor, doza poale fi de 1.5 – 2 ori mai mare decât în cazul adultului, pentru a atinge aceleaşi concentraţii de tacrolimus în sânge. Capsulele trebuie înghiţite întregi cu apă, fie cu o oră înainte, fie la 2-3 ore după mese. Uzual, medicamentul trebuie administrat de 2 ori pe zi (dimineaţa devreme şi seara).

NU UTILIZAŢI MAI MULT DECÂT DOZA RECOMANDATĂ DE MEDICUL DUMNEAVOASTRĂ.

Sandimmun, capsule gelatinoase

Prospect

Compozitie
Capsule gelatinoase ce contin 25 si 100 mg ciclosporina si maxim 12,7% din volum alcool.
Excipienti: ulei de porumb, gelatina, oxid rosu de fier, linoleum, sorbitol si oxid de titan. Pot contine glicero. Capsulele de 100 mg pot contine oxid galben de fier.

Actiune terapeutica
Agent imunosupresor.

Indicatii
Transplant. boli autoimune.

Doze si mod de administrare

1.Transplant:
Transplant de organe: prevenirea respingerii grefei in transplanturi alogenice de rinichi, ficat, inima, combinatie de inima-plaman, plamani sau pancreas; tratamentul respingerii transplantului la pacientii tratati anterior cu alti agenti imunosupresori.
Transplant de maduva osoasa: prevenirea respingerii grefei dupa transplant de maduva osoasa; prevenirea sau tratamentul reactiei grefa-contra-gazda (GVHD).
Dozare: dozele date mai jos pentru administrare orala si intravenoasa sunt doar linii generale. Doza recomandata de concentrat cu administrare intravenoasa Sandimmun este cca o treime din doza orala corespunzatoare. Este necesara monitorizarea de rutina a nivelului ciclosporinei in sange, aceasta se poate face cu “Trusa Sandimmun”, care foloseste metoda RIA bazata pe anticorpi monoclonali. Rezultatele obtinute vor servi drept ghid pentru stabilirea dozei necesare fiecarui pacient, pentru a obtine concentratiile finale dorite (vezi Precautii). Un ghid practic detaliat pentru monitorizarea Sandimmun poate fi pus la dispozitie la cerere.

Transplant de organe:
– initial se va administra o unica doza orala de 10-15 mg/kg corp cu 4-12 ore inaintea interventiei chirurgicale. Aceasta doza va fi mentinuta 1-2 saptamani postoperator, apoi va fi redusa treptat, in functie de nivelul sanguin, pana la o doza de intretinere de 2-6 mg/kg corp pe zi. Cand se administreaza Sandimmun cu alte imunosupresoare (ex.: cu corticosteroizi sau ca parte dintr-o schema cu 3 sau 4 medicamente), se pot administra doze mai scazute (ex.: 1-2 mg/kg corp intravenos, urmate de 3-6 mg/kg corp per os pentru tratamentul initial). Daca se foloseste concentratul pentru perfuzie i.v., se recomanda trecerea pacientilor la terapia orala cat mai curand posibil.
Transplant de maduva osoasa:

– doza initiala va fi administrata in ziua care preceda transplantul. In majoritatea cazurilor se prefera in acest scop perfuzia i.v., in doza de 3-5 mg/kg corp pe zi. Aceasta doza va fi mentinuta in perioada imediata dupa transplant timp de maximum 2 saptamani, dupa care se trece la terapia orala de intretinere cu circa 12,5 mg/kg corp pe zi. Pot fi necesare doze orale mai ridicate sau terapie i.v. in cazul tulburarilor gastrointestinale care pot scadea absorbtia. Daca se administreaza tratament oral de la inceput, doza recomandata este 12,5-15 mg/kg corp pe zi, incepand din ziua ce preceda transplantul. Tratamentul de intretinere trebuie continuat cel putin 3 luni (de preferat 6 luni) inainte de a descreste gradat doza pana la zero, in interval de 1 an dupa transplant. La unii pacienti apare GVHD dupa intreruperea tratamentului cu Sandimmun. GVHD reactioneaza de obicei favorabil la reluarea tratamentului. Se vor folosi doze scazute pentru a trata GVHD cronica blanda. Tipurile de recipiente potrivite pentru solutia de perfuzie sunt mentionate in capitolul recomandari practice. Din cauza riscului de anafilaxie, concentratul i.v. Sandimmun trebuie rezervat pacientilor care nu pot lua medicamentul pe cale orala. In astfel de cazuri se recomanda trecerea la administrarea orala de indata ce este posibil (vezi Precautii). Concentratul trebuie diluat intre 1:20 si 1:100 in ser fiziologic normal sau glucoza 5% si va fi administrat ca perfuzie i.v. lenta, timp de circa 2-6 ore.
Solutia de perfuzie diluata ramasa trebuie aruncata dupa 48 de ore. Formele orale pot fi administrate in doza zilnica unica sau de preferat in doua doze. La deschiderea foliei se remarca un miros caracteristic. Acesta este un lucru normal si nu inseamna ca ar fi ceva in neregula cu capsula. C
apsulele trebuie inghitite intregi (vezi recomandari practice). Deoarece in solutia orala se foloseste ulei natural de masline, s-ar putea sa apara usoare variatii ale culorii, mirosului si gustului. Aceste variatii nu afecteaza in nici un fel actiunea Sandimmun.
Nota: s-a administrat Sandimmun in doze standard la copii de peste 1 an fara probleme deosebite. In cateva studii, copiii au necesitat si au tolerat doze mai mari de Sandimmun pe kg corp decat cele administrate adultilor.

2. Boli autoimune:
– a) Uveita endogena: uveita intermediara sau posterioara activa care ameninta vederea, de etiologie neinfectioasa, unde terapia conventionala esueaza sau provoaca efecte secundare inacceptabile. Uveita Behet cu atacuri inflamatoare repetate, care afecteaza retina. Pentru Recomandari practice si Tratamentul supradozarii, vezi sectiunile corespunzatoare de la indicatii.
Transplant.

Dozare:
– pentru inducerea remisiunii, se recomanda initial 5 mg/kg corp pe zi oral, in doza unica sau divizata, pana se obtine remisiunea inflamatiei uveale active si ameliorarea acuitatii vizuale. Doza poate fi crescuta pana la 7 mg/kg in cazuri refractare, pentru o scurta perioada de timp. Pentru a obtine remisiunea initiala sau pentru a contracara atacurile oculare inflamatorii, se poate adauga un tratament sistemic cu corticosteroizi in doze zilnice de 0,2-0,6 mg/kg corp prednison, sau un echivalent, daca Sandimmun singur nu controleaza suficient situatia.
– pentru tratamentul de intretinere, doza trebuie redusa lent pana la nivelul minim eficient, care, in fazele de remisiune, nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi.
b) Sindromul nefrotic: sindromul nefrotic dependent de steroizi si rezistent la steroizi, la adulti si copii, datorat unor boli glomerulare, cum ar fi nefropatia cu leziuni minime, glomeruloscleroza focala si segmentara sau glomerulonefrita membranoasa. Sandimmun poate fi folosit pentru a induce remisiuni si a le mentine. Poate fi, de asemenea, folosit pentru mentinerea remisiunii induse de steroizi, permitand intreruperea acestui tratament.
Dozare:
– pentru inducerea remisiunii, doza zilnica recomandata, administrata in 2 doze orale divizate, este de 5 mg/kg corp la adulti si 6 mg/kg corp la copii, daca, exceptand proteinuria, functia renala este normala. La pacientii cu functia renala afectata, doza initiala nu trebuie sa depaseasca 2,5 mg/kg corp pe zi. Se recomanda combinarea Sandimmun cu doze orale mici de corticosteroizi, daca efectul Sandimmun administrat singur nu este satisfacator, in special la pacientii rezistenti la steroizi. Daca dupa trei luni de tratament nu se observa nici o ameliorare, tratamentul cu Sandimmun trebuie intrerupt. Dozele trebuie ajustate individual, in functie de eficacitate (proteinurie) si siguranta (in primul rand creatinina din ser), dar nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi la adulti si 6 mg/kg corp pe zi la copii.
– pentru tratamentul de intretinere, doza trebuie redusa lent pana la nivelul minim eficient.
c) Artrita reumatoida: Sandimmun este indicat pentru tratamentul artritei reumatoide active grave la pacientii la care agentii antireumatici clasici cu actiune lenta nu sunt potriviti sau eficienti. Pentru recomandari practice si tratamentul supradozarii, a se vedea sectiunile corespunzatoare de la indicatii.

Transplant.
– dozare: in primele 6 saptamani de tratament, doza recomandata este de 3 mg/kg corp zilnic, administrata oral, divizata in 2 doze. Daca efectul este insuficient, doza zilnica poate fi crescuta gradat, atat cat este tolerata (vezi Avertizare), dar nu va depasi 5 mg/kg. Pentru a atinge eficienta maxima, este necesar un tratament cu Sandimmun  de pana la 12 saptamani.
– pentru tratamentul de intretinere, doza va fi adaptata individual, in functie de toleranta. Sandimmun poate fi administrat in asociere cu corticosteroizi si/sau antiinflamatoarenesteroidice in doze mici.
d) psoriazisul: Sandimmun este indicat la pacientii cu psoriazis sever la care terapia conventionala este ineficienta sau necorespunzatoare. Pentru recomandari practice si tratamentul supradozarii, vezi sectiunile corespunzatoare de la indicatii. transplant.
– dozare: pentru inducerea remisiunii, doza initiala recomandata este de 2,5 mg/kg corp pe zi, oral, in doua doze. Daca nu se obtine ameliorare dupa o luna, doza zilnica poate fi crescuta gradat, dar nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp. tratamentul trebuie intrerupt la pacientii la care nu se poate obtine un raspuns suficient al leziunilor psoriazice in interval de 6 saptamani cu 5 mg/kg corp pe zi sau la cei la care doza eficienta nu este compatibila cu masurile de siguranta date mai jos (vezi Avertizare). Dozele initiale de 5 mg/kg corp pe zi se justifica la pacientii a caror stare necesita o ameliorare rapida.
– pentru tratamentul de intretinere, dozele trebuie adaptate individual pana la nivelul minim eficient si nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la ciclosporina. Cand se foloseste concentratul pentru perfuzie intravenoasa: hipersensibilitate la ulei de ricin polioxietilat.

Masuri de precautie
Sandimmun trebuie prescris doar de medici cu experienta in terapiaimunosupresoare si care pot asigura o supraveghere ulterioara corespunzatoare, inclusiv examen fizic complet si regulat, masurarea presiunii sanguine si controlul parametrilor de laborator de siguranta.
Pacientii transplantati care primesc Sandimmun trebuie supravegheati in saloane dispunand de toate dotarile de laborator si aparatura de terapie intensiva necesare. Medicul raspunzator de terapia de intretinere trebuie sa primeasca informatii complete pentru supravegherea ulterioara a pacientului.

Concentratul pentru perfuzie i.v. contine ulei de ricin polioxietilat, care poate provoca reactii anafilactoide. Aceste reactii constau in: eritemul fetei si al toracelui superior, tulburarirespiratorii acute cu dispnee si wheezing, modificari ale presiunii sanguine si tahicardie.

Este deci necesara o deosebita precautie la pacientii care au fost tratati anterior prin injectii sau perfuzii i.v. cu preparate continand ulei de ricin polioxietilat (ex.: un preparat cu Cremophor-EL) si la pacientii predispusi la alergii. Astfel, pacientii tratati cu Sandimmun i.v. trebuie sa fie sub continua observatie cel putin in primele 30 de minute dupa inceperea perfuziei si la intervale frecvente dupa aceea. Daca apare anafilaxie, perfuzia trebuie intrerupta. Trebuie sa existe la indemana la patul bolnavului solutia apoasa de adrenalina 1:1000 si o sursa de oxigen. S-a folosit de asemenea cu succes administrarea profilactica a unui antihistaminic (blocant H1, H2) inainte de administrarea Sandimmun i.v., pentru a preveni reactiile anafilactoide. Formele orale de Sandimmun nu contin ulei de ricin polioxietilat.

Sandimmun nu trebuie administrat impreuna cu alti agenti imunosupresori, cu exceptia corticosteroizilor. Totusi, unele centre folosesc Sandimmun impreuna cu azatioprina si corticosteroizi sau alti agenti imunosupresori (toti in doze scazute), in scopul de a reduce riscul disfunctiei renale sau modificarile histopatologice renale provocate de Sandimmun (paragraful urmator). Cand se foloseste Sandimmun cu alti agenti imunosupresori, exista riscul imunosupresiei excesive, care poate duce la o susceptibilitate sporita la infectii si la aparitia limfoamelor.

Ca o complicatie frecventa si potential grava, poate aparea o crestere a creatininei si ureei in ser in timpul primelor cateva saptamani de tratament cu Sandimmun. Aceste modificari functionale depind de doza si sunt reversibile, raspunzand de obicei la reducerea dozei. In timpul tratamentului de lunga durata, unii pacienti pot prezenta modificari histopatologice renale (ex.: fibroza interstitiala), care la pacientii cu transplant renal trebuie diferentiate de leziunile datorate respingerii cronice. Sandimmun poate, de asemenea, provoca cresteri dependente de doza si reversibile ale bilirubinei din ser si, ocazional, ale enzimelor hepatice.

Este necesara monitorizarea atenta a parametrilor adecvati pentru evaluarea functiilor renala si hepatica. Valorile anormale ale acestora pot necesita reducerea dozei. Pentru monitorizarea nivelelor de ciclosporina in sangele integral este de preferat trusa Sandimmun, care utilizeaza anticorpul monoclonal specific (dozarea medicamentului original), desi se poate folosi si metoda HPLC, care dozeaza de asemenea medicamentul original.
Daca se foloseste plasma sau ser, trebuie respectat un protocol de separare standard (timp si temperatura). Pentru monitorizarea initiala a pacientilor cu transplant de ficat se va folosi anticorpul monoclonal specific sau se vor face dozari paralele folosind atat anticorpul monoclonal specific, cat si pe cel nespecific, pentru a stabili o doza care sa asigure o imunosupresie adecvata. Concentratia ciclosporinei in sange, plasma sau ser este doar unul dintre numerosii factori care contribuie la starea clinica a pacientului. Rezultatele vor servi, asadar, doar ca ghid pentru dozare, coroborate cu parametrii clinici si de laborator. Se pune la dispozitie, la cerere, un ghid practic detaliat pentru monitorizarea Sandimmun.

Monitorizarea regulata a presiunii sanguine este necesara in timpul tratamentului cu Sandimmun; daca apare hipertensiune, se va administra un tratament antihipertensivcorespunzator.
Deoarece s-a observat, in ocazii rare, ca Sandimmun produce o crestere usoara si reversibila a lipidelor din sange, se recomanda determinarea lipidelor inaintea tratamentului si dupa prima luna de tratament. Daca nivelul lipidelor a crescut, se va reduce cantitatea de grasimi din alimentatie si chiar doza de medicament, daca este necesar.

Pacientii tratati cu Sandimmun trebuie sa evite ingerarea de cantitati mari de potasiu prin regimul alimentar si nu vor lua medicamente care contin potasiu sau diuretice care economisesc potasiul. Deoarece Sandimmun provoaca ocazional hiperkaliemie sau poate agrava hipekaliemia existenta, se recomanda monitorizareapotasiului din ser, in special la pacientii cu disfunctierenala grava.

Este necesara precautie la pacientii cu hiperuricemie. In timpul tratamentului cu Sandimmun, vaccinarea poate fi mai putin eficienta, iar folosirea vaccinurilor cu virus viu atenuat trebuie evitata.
A nu se lasa la indemana copiilor!

Sarcina si alaptare: ciclosporina nu este teratogena pentru animale. Nu detinem inca suficiente date referitoare la efectele Sandimmun la femeile gravide. Din datele pe care le detinem asupra transplanturilor de organe, s-a constatat ca, in comparatie cu terapia traditionala, tratamentul cu Sandimmun nu prezinta riscuri crescute in privinta cursului si rezultatului sarcinii. Ciclosporina trece in laptele mamei, asadar femeile care iau Sandimmun nu trebuie sa alapteze.

Reactii adverse
Depind de obicei de doza si raspund la reducerea dozei.
Printre cele mai frecvent observate se numara: hipertricoza, tremorul, afectarea functiei renale (vezi Precautii), hipertensiunea (in special la transplantul de inima), disfunctia hepatica, oboseala, hipertrofia gingivala, tulburarile gastrointestinale (anorexie, greata, varsaturi, diaree) si senzatia de arsura la maini si picioare (de obicei in prima saptamana de tratament).
Pot aparea, ocazional, cefalee, reactii cutanate posibil de natura alergica, anemie usoara, hiperkaliemie, hiperuricemie, hipomagnezemie, crestere in greutate, edeme, pancreatita, parestezii, convulsii, dismenoree sau amenoree reversibile.
S-au observat, rar, crampe musculare, slabiciune musculara sau miopatie.
In special la pacientii cu transplant de ficat, s-au observat semne de encefalopatie, tulburari de vedere si miscare si afectarea starii de constienta. Nu s-a stabilit inca daca aceste modificari se datoreaza Sandimmun, bolii sau altor conditii. In cazuri rare, s-a observat trombocitopenie la unii pacienti, asociata cu anemie hemolitica microangiopatica si afectarea functiei renale (sindrom uremic hemolitic). Au aparut neoplazii si tulburari limfoproliferative, dar incidenta si distributia lor sunt similare celor observate la pacientii tratati cu imunosupresoare conventionale.

Rapamune, solutie orala

Prospect

Compozitie
Rapamune este un medicament care contine substanta activa, sirolimus. Medicamentul este disponibil sub forma de solutie orala (1 mg/ml) si sub forma de tablete triunghiulare (albe: 1 mg; galbene: 2 mg).

Indicatii
Rapamune se utilizeaza pentru a preveni rejetul de rinichi nou transplantat. Medicamentul este utilizat la adultii care prezinta risc de rejet mic pana la moderat. Se recomanda utilizarea Rapamune in asociere cu ciclosporina si corticosteroizii (alte medicamente pentru prevenirea rejetului de organ) timp de doua pana la trei luni. Dupa aceasta perioada, Rapamune poate fi utilizat ca tratament de intretinere in asociere cu corticosteroizii, dar numai in cazul in care tratamentul cu ciclosporina poate fi intrerupt. Medicamentul se poate elibera numai pe baza de reteta.

Administrare
Tratamentul cu Rapamune trebuie inceput si continuat sub supravegherea unui medic specialist calificat in domeniul transplanturilor. Rapamune se administreaza sub forma unei doze initiale de 6 mg cat mai curand posibil dupa transplant, urmata de administrarea a 2 mg o data pe zi timp de doua pana la trei luni. Trebuie monitorizate nivelurile sanguine de sirolimus, iar doza trebuie ajustata pentru a obtine nivelurile sanguine adecvate (4 pana la 12 ng/ml). Rapamune trebuie administrat la patru ore dupa fiecare doza de ciclosporina. Pacientii trebuie sa primeasca intotdeauna Rapamune in mod consecvent, fie cu alimente, fie fara. Dupa aceasta perioada, Rapamune poate fi utilizat ca „tratament de intretinere” la pacientii la care este posibila intreruperea tratamentului cu ciclosporina. In aceste cazuri, doza de ciclosporina trebuie redusa treptat la zero timp de patru pana la opt saptamani, iar doza de Rapamune trebuie crescuta pentru a obtine niveluri sanguine de sirolimus de aproximativ 12 pana la 20 ng/ml. In medie, doza de Rapamune trebuie crescuta de patru ori. Rapamune nu se recomanda pacientilor sub 18 ani deoarece informatiile disponibile despre siguranta si eficacitatea medicamentului la aceasta grupa de varsta nu sunt suficiente.

Actiune terapeutica

Substanta activa continuta de Rapamune, sirolimus, este un agent imunosupresor. Medicamentul actioneaza prin blocarea unei proteine numita „factorul tinta al rapamicinei la mamifere” (mTOR, mammalian target of rapamycin). In organism, sirolimusul se leaga de o proteina intracelulara pentru a forma un „complex”. Acest complex blocheaza mTOR. Deoarece mTOR este implicata in multiplicarea limfocitelor T activate (tip de leucocite care sunt responsabile de atacarea organelor transplantate), Rapamune reduce numarul acestor celule, scazand riscul de aparitie a rejetului de organ.

Contraindicatii
Rapamune nu se administreaza persoanelor care pot prezenta hipersensibilitate (alergie) la sirolimus sau orice alt ingredient al acestui medicament. De asemenea, trebuie luate precautii atunci cand Rapamune se administreaza concomitent cu alte medicamente. Pentru informatii suplimentare, a se consulta prospectul.

Reactii adverse
Cel mai frecvente efecte secundare asociate cu Rapamune (observate la mai mult de 1 din 10 pacienti) sunt: infectie de tract urinar (infectie la nivelul cailor urinare), trombocitopenie (scaderea numarului de trombocite), anemie (scaderea numarului de hematii), hipopotasemie (scaderea nivelului sanguin al potasiului), hipofosfatemie (scaderea nivelului sanguin al fosfatului), hipercolesterolemie (cresterea nivelului sanguin al colesterolului), hiperglicemie (cresterea nivelului sanguin al glucozei), hipertrigliceridemie (cresterea nivelului sanguin al trigliceridelor, un tip de lipide), limfocel (colectii perirenale de lichid), hipertensiune (presiune arteriala crescuta), dureri abdominale (dureri de burta), diaree,constipatie,greata (senzatie de rau), acnee (cosuri), artralgie (dureri articulare), edeme periferice (umflaturi, de obicei la nivelul picioarelor), pirexie (febra), durere, cresterea nivelului sanguin de lactat-dehidrogenaza (marker al distructiei tisulare) si cresterea nivelului de creatinina in sange (un marker al problemelor renale). De asemenea, este posibil ca Rapamune sa creasca riscul aparitiei cancerului, in special al limfomului si al cancerului de piele din cauza ca scade activitatea sistemului imunitar. Pentru lista completa a efectelor secundare raportate asociate cu Rapamune, a se consulta prospectul.

Sandimmun, solutie buvabila
Prospect

Compozitie
Flacoane de 50 ml ce contin 100 mg ciclosporina per ml. Se livreaza impreuna cu o seringa dozatoare. Se pastreaza la 30 C.Se fereste de frig. Odata deschis flaconul se foloseste o singura data.

Actiune terapeutica
Agent imunosupresor.

Indicatii
Transplant. boli autoimune.

Doze si mod de administrare
Pacientii care primesc tratament oral trabuie sa primeasca si i.v.
Transplant de organe: initial se va administra o unica doza orala de 10-15 mg/kg corp cu 4-12 ore inaintea interventiei chirurgicale. Aceasta doza va fi mentinuta 1-2 saptamani postoperator, apoi va fi redusa treptat, in functie de nivelul sanguin, pana la o doza de intretinere de 2-6 mg/kg corp pe zi. Cand se administreaza Sandimmun cu alte imunosupresoare (ex.: cu corticosteroizi sau ca parte dintr-o schema cu 3 sau 4 medicamente), se pot administra doze mai scazute (ex.: 1-2 mg/kg corp intravenos, urmate de 3-6 mg/kg corp per os pentru tratamentul initial). Daca se foloseste concentratul pentru perfuzie i.v., se recomanda trecerea pacientilor la terapia orala cat mai curand posibil. Transplant de maduva osoasa: doza initiala va fi administrata in ziua care preceda transplantul. In majoritatea cazurilor se prefera in acest scop perfuzia i.v., in doza de 3-5 mg/kg corp pe zi. Aceasta doza va fi mentinuta in perioada imediata dupa transplant timp de maximum 2 saptamani, dupa care se trece la terapia orala de intretinere cu circa 12,5 mg/kg corp pe zi. Pot fi necesare doze orale mai ridicate sau terapie i.v. in cazul tulburarilor gastrointestinale care pot scadea absorbtia. Daca se administreaza tratament oral de la inceput, doza recomandata este 12,5-15 mg/kg corp pe zi, incepand din ziua ce preceda transplantul. Tratamentul de intretinere trebuie continuat cel putin 3 luni (de preferat 6 luni) inainte de a descreste gradat doza pana la zero, in interval de 1 an dupa transplant. La unii pacienti apare GVHD dupa intreruperea tratamentului cu Sandimmun. GVHD reactioneaza de obicei favorabil la reluarea tratamentului. Se vor folosi doze scazute pentru a trata GVHD cronica blanda. Tipurile de recipiente potrivite pentru solutia de perfuzie sunt mentionate in capitolul Recomandari practice. Din cauza riscului de anafilaxie, concentratul i.v. Sandimmun trebuie rezervat pacientilor care nu pot lua medicamentul pe cale orala. In astfel de cazuri se recomanda trecerea la administrarea orala de indata ce este posibil (vezi Precautii).

Concentratul trebuie diluat intre 1:20 si 1:100 in ser fiziologic normal sau glucoza 5% si va fi administrat ca perfuzie i.v. lenta, timp de circa 2-6 ore. Solutia de perfuzie diluata ramasa trebuie aruncata dupa 48 de ore. Formele orale pot fi administrate in doza zilnica unica sau de preferat in doua doze. Deoarece in solutia orala se foloseste ulei natural de masline, s-ar putea sa apara usoare variatii ale culorii, mirosului si gustului. Aceste variatii nu afecteaza in nici un fel actiunea Sandimmun. Nota: s-a administrat Sandimmun  in doze standard la copii de peste 1 an fara probleme deosebite. In cateva studii, copiii au necesitat si au tolerat doze mai mari de Sandimmun pe kg corp decat cele administrate adultilor.2. Boli autoimune:a) Uveita endogena: uveita intermediara sau posterioara activa care ameninta vederea, de etiologie neinfectioasa, unde terapia conventionala esueaza sau provoaca efecte secundare inacceptabile. Uveita Behet cu atacuri inflamatoare repetate, care afecteaza retina. Pentru Recomandari practice si Tratamentul supradozarii, vezi sectiunile corespunzatoare de la Indicatii. Transplant. Dozare: pentru inducerea remisiunii, se recomanda initial 5 mg/kg corp pe zi oral, in doza unica sau divizata, pana se obtine remisiunea inflamatiei uveale active si ameliorarea acuitatii vizuale. Doza poate fi crescuta pana la 7 mg/kg in cazuri refractare, pentru o scurta perioada de timp. Pentru a obtine remisiunea initiala sau pentru a contracara atacurile oculare inflamatorii, se poate adauga un tratament sistemic cu corticosteroizi in doze zilnice de 0,2-0,6 mg/kg corp prednison, sau un echivalent, daca Sandimmun singur nu controleaza suficient situatia. Pentru tratamentul de intretinere, doza trebuie redusa lent pana la nivelul minim eficient, care, in fazele de remisiune, nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi. b) Sindromul nefrotic: Sindromul nefrotic dependent de steroizi si rezistent la steroizi, la adulti si copii, datorat unor boli glomerulare, cum ar fi nefropatia cu leziuni minime, glomeruloscleroza focala si segmentara sau glomerulonefrita membranoasa. Sandimmun poate fi folosit pentru a induce remisiuni si a le mentine. Poate fi, de asemenea, folosit pentru mentinerea remisiunii induse de steroizi, permitand intreruperea acestui tratament. Pentru Recomandari practice si Tratamentul supradozarii, a se vedea sectiunile corespunzatoare de la Indicatii. Transplant. Dozare: pentru inducerea remisiunii, doza zilnica recomandata, administrata in 2 doze orale divizate, este de 5 mg/kg corp la adulti si 6 mg/kg corp la copii, daca, exceptand proteinuria, functia renala este normala. La pacientii cu functia renala afectata, doza initiala nu trebuie sa depaseasca 2,5 mg/kg corp pe zi. Se recomanda combinarea Sandimmun doze orale mici de corticosteroizi, daca efectul Sandimmun administrat singur nu este satisfacator, in special la pacientii rezistenti la steroizi. Daca dupa trei luni de tratament nu se observa nici o ameliorare, tratamentul cu Sandimmun trebuie intrerupt. Dozele trebuie ajustate individual, in functie de eficacitate (proteinurie) si siguranta (in primul rand creatinina din ser), dar nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi la adulti si 6 mg/kg corp pe zi la copii. Pentru tratamentul de intretinere, doza trebuie redusa lent pana la nivelul minim eficient. c) Artrita reumatoida: Sandimmun este indicat pentru tratamentul artritei reumatoide active grave la pacientii la care agentii antireumatici clasici cu actiune lenta nu sunt potriviti sau eficienti. Pentru Recomandari practice si tratamentul supradozarii, a se vedea sectiunile corespunzatoare de la Indicatii. transplant. Dozare: in primele 6 saptamani de tratament, doza recomandata este de 3 mg/kg corp zilnic, administrata oral, divizata in 2 doze. Daca efectul este insuficient, doza zilnica poate fi crescuta gradat, atat cat este tolerata (vezi Avertizare), dar nu va depasi 5 mg/kg. Pentru a atinge eficienta maxima, este necesar un tratament cu Sandimmun de pana la 12 saptamani. Pentru tratamentul de intretinere, doza va fi adaptata individual, in functie de toleranta. Sandimmun poate fi administrat in asociere cu corticosteroizi si/sau antiinflamatoare nesteroidice in doze mici. d) psoriazisul: Sandimmun este indicat la pacientii cu psoriazis sever la care terapia conventionala este ineficienta sau necorespunzatoare. Pentru Recomandari practice si tratamentul supradozarii, vezi sectiunile corespunzatoare de la Indicatii. transplant. Dozare: pentru inducerea remisiunii, doza initiala recomandata este de 2,5 mg/kg corp pe zi, oral, in doua doze. Daca nu se obtine ameliorare dupa o luna, doza zilnica poate fi crescuta gradat, dar nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp. tratamentul trebuie intrerupt la pacientii la care nu se poate obtine un raspuns suficient al leziunilor psoriazice in interval de 6 saptamani cu 5 mg/kg corp pe zi sau la cei la care doza eficienta nu este compatibila cu masurile de siguranta date mai jos (vezi Avertizare). Dozele initiale de 5 mg/kg corp pe zi se justifica la pacientii a caror stare necesita o ameliorare rapida. Pentru tratamentul de intretinere, dozele trebuie adaptate individual pana la nivelul minim eficient si nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la ciclosporina. Cand se foloseste concentratul pentru perfuzie intravenoasa: hipersensibilitate la ulei de ricin polioxietilat.

Masuri de precautie
Formele orale de Sandimmun nu contin ulei de ricin polioxietilat.
Sandimmun nu trebuie administrat impreuna cu alti agenti imunosupresori, cu exceptia corticosteroizilor. Totusi, unele centre folosesc Sandimmun impreuna cu azatioprina si corticosteroizi sau alti agenti imunosupresori (toti in doze scazute), in scopul de a reduce riscul disfunctiei renale sau modificarile histopatologice renale provocate de Sandimmun (paragraful urmator). Cand se foloseste Sandimmun cu alti agenti imunosupresori, exista riscul imunosupresiei excesive, care poate duce la o susceptibilitate sporita la infectii si la aparitia limfoamelor.
Ca o complicatie frecventa si potential grava, poate aparea o crestere a creatininei si ureei in ser in timpul primelor cateva saptamani de tratament cu Sandimmun. Aceste modificari functionale depind de doza si sunt reversibile, raspunzand de obicei la reducerea dozei. In timpul tratamentului de lunga durata, unii pacienti pot prezenta modificari histopatologice renale (ex.: fibroza interstitiala), care la pacientii cu transplant renal trebuie diferentiate de leziunile datorate respingerii cronice. Sandimmun poate, de asemenea, provoca cresteri dependente de doza si reversibile ale bilirubinei din ser si, ocazional, ale enzimelor hepatice.
Este necesara monitorizarea atenta a parametrilor adecvati pentru evaluarea functiilor renala si hepatica. Valorile anormale ale acestora pot necesita reducerea dozei. Pentru monitorizarea nivelelor de ciclosporina in sangele integral este de preferat trusa Sandimmun, care utilizeaza anticorpul monoclonal specific (dozarea medicamentului original), desi se poate folosi si metoda HPLC, care dozeaza de asemenea medicamentul original.
Daca se foloseste plasma sau ser, trebuie respectat un protocol de separare standard (timp si temperatura). Pentru monitorizarea initiala a pacientilor cu transplant de ficat se va folosi anticorpul monoclonal specific sau se vor face dozari paralele folosind atat anticorpul monoclonal specific, cat si pe cel nespecific, pentru a stabili o doza care sa asigure o imunosupresie adecvata. Concentratia ciclosporinei in sange, plasma sau ser este doar unul dintre numerosii factori care contribuie la starea clinica a pacientului. Rezultatele vor servi, asadar, doar ca ghid pentru dozare, coroborate cu parametrii clinici si de laborator. Se pune la dispozitie, la cerere, un ghid practic detaliat pentru monitorizarea Sandimmun.
Monitorizarea regulata a presiunii sanguine este necesara in timpul tratamentului cu Sandimmun; daca apare hipertensiune, se va administra un tratament antihipertensivcorespunzator.
Deoarece s-a observat, in ocazii rare, ca Sandimmun produce o crestere usoara si reversibila a lipidelor din sange, se recomanda determinarea lipidelor inaintea tratamentului si dupa prima luna de tratament. Daca nivelul lipidelor a crescut, se va reduce cantitatea de grasimi din alimentatie si chiar doza de medicament, daca este necesar.
Pacientii tratati cu Sandimmun trebuie sa evite ingerarea de cantitati mari de potasiu prin regimul alimentar si nu vor lua medicamente care contin potasiu sau diuretice care economisesc potasiul. Deoarece Sandimmun provoaca ocazional hiperkaliemie sau poate agrava hipekaliemia existenta, se recomanda monitorizareapotasiului din ser, in special la pacientii cu disfunctierenala grava.
Este necesara precautie la pacientii cu hiperuricemie. In timpul tratamentului cu Sandimmun, vaccinarea poate fi mai putin eficienta, iar folosirea vaccinurilor cu virus viu atenuat trebuie evitata.
A nu se lasa la indemana copiilor!
Sarcina si alaptare: ciclosporina nu este teratogena pentru animale. Nu detinem inca suficiente date referitoare la efectele Sandimmun la femeile gravide. Din datele pe care le detinem asupra transplanturilor de organe, s-a constatat ca, in comparatie cu terapia traditionala, tratamentul cu Sandimmun nu prezinta riscuri crescute in privinta cursului si rezultatului sarcinii. Ciclosporina trece in laptele mamei, asadar femeile care iau Sandimmun nu trebuie sa alapteze.

Reactii adverse
Depind de obicei de doza si raspund la reducerea dozei.
Printre cele mai frecvent observate se numara: hipertricoza, tremorul, afectarea functiei renale (vezi Precautii), hipertensiunea (in special la transplantul de inima), disfunctia hepatica, oboseala, hipertrofia gingivala, tulburarile gastrointestinale (anorexie, greata, varsaturi, diaree) si senzatia de arsura la maini si picioare (de obicei in prima saptamana de tratament).
Pot aparea, ocazional, cefalee, reactii cutanate posibil de natura alergica, anemie usoara, hiperkaliemie, hiperuricemie, hipomagnezemie, crestere in greutate, edeme, pancreatita, parestezii, convulsii, dismenoree sau amenoree reversibile.
S-au observat, rar, crampe musculare, slabiciune musculara sau miopatie.
In special la pacientii cu transplant de ficat, s-au observat semne de encefalopatie, tulburari de vedere si miscare si afectarea starii de constienta. Nu s-a stabilit inca daca aceste modificari se datoreaza Sandimmun, bolii sau altor conditii. In cazuri rare, s-a observat trombocitopenie la unii pacienti, asociata cu anemie hemolitica microangiopatica si afectarea functiei renale (sindrom uremic hemolitic). Au aparut neoplazii si tulburari limfoproliferative, dar incidenta si distributia lor sunt similare celor observate la pacientii tratati cu imunosupresoare conventionale.

Sandimmun neoral, capsule gelatinoase

Prospect

Compozitie
O capsula contine 50 mg ciclosporina.

Actiune terapeutica
Agent imunosupresor.

Indicatii
Transplant. boli autoimune.

Doze si mod de administrare
1.Transplant:
Transplant de organe: prevenirea respingerii grefei in transplanturi alogenice de rinichi, ficat, inima, combinatie de inima-plaman, plamani sau pancreas; tratamentul respingerii transplantului la pacientii tratati anterior cu alti agenti imunosupresori.
Transplant de maduva osoasa: prevenirea respingerii grefei dupa transplant de maduva osoasa; prevenirea sau tratamentul reactiei grefa-contra-gazda (GVHD).
Dozare: dozele date mai jos pentru administrare orala si intravenoasa sunt doar linii generale. Doza recomandata de concentrat cu administrare intravenoasa Sandimmun Neoral este cca o treime din doza orala corespunzatoare. Este necesara monitorizarea de rutina a nivelului ciclosporinei in sange, aceasta se poate face cu “Trusa Sandimmun Neoral”, care foloseste metoda RIA bazata pe anticorpi monoclonali. Rezultatele obtinute vor servi drept ghid pentru stabilirea dozei necesare fiecarui pacient, pentru a obtine concentratiile finale dorite (vezi Precautii). Un ghid practic detaliat pentru monitorizarea Sandimmun Neoral-ului poate fi pus la dispozitie la cerere.
Transplant de organe:
– initial se va administra o unica doza orala de 10-15 mg/kg corp cu 4-12 ore inaintea interventiei chirurgicale. Aceasta doza va fi mentinuta 1-2 saptamani postoperator, apoi va fi redusa treptat, in functie de nivelul sanguin, pana la o doza de intretinere de 2-6 mg/kg corp pe zi. Cand se administreaza Sandimmun Neoral cu alte imunosupresoare (ex.: cu corticosteroizi sau ca parte dintr-o schema cu 3 sau 4 medicamente), se pot administra doze mai scazute (ex.: 1-2 mg/kg corp intravenos, urmate de 3-6 mg/kg corp per os pentru tratamentul initial). Daca se foloseste concentratul pentru perfuzie i.v., se recomanda trecerea pacientilor la terapia orala cat mai curand posibil.
Transplant de maduva osoasa:
– doza initiala va fi administrata in ziua care preceda transplantul. In majoritatea cazurilor se prefera in acest scop perfuzia i.v., in doza de 3-5 mg/kg corp pe zi. Aceasta doza va fi mentinuta in perioada imediata dupa transplant timp de maximum 2 saptamani, dupa care se trece la terapia orala de intretinere cu circa 12,5 mg/kg corp pe zi. Pot fi necesare doze orale mai ridicate sau terapie i.v. in cazul tulburarilor gastrointestinale care pot scadea absorbtia. Daca se administreaza tratament oral de la inceput, doza recomandata este 12,5-15 mg/kg corp pe zi, incepand din ziua ce preceda transplantul. Tratamentul de intretinere trebuie continuat cel putin 3 luni (de preferat 6 luni) inainte de a descreste gradat doza pana la zero, in interval de 1 an dupa transplant. La unii pacienti apare GVHD dupa intreruperea tratamentului cu Sandimmun Neoral. GVHD reactioneaza de obicei favorabil la reluarea tratamentului. Se vor folosi doze scazute pentru a trata GVHD cronica blanda. Tipurile de recipiente potrivite pentru solutia de perfuzie sunt mentionate in capitolul recomandari practice. Din cauza riscului de anafilaxie, concentratul i.v. Sandimmun Neoral trebuie rezervat pacientilor care nu pot lua medicamentul pe cale orala. In astfel de cazuri se recomanda trecerea la administrarea orala de indata ce este posibil (vezi Precautii). Concentratul trebuie diluat intre 1:20 si 1:100 in ser fiziologic normal sau glucoza 5% si va fi administrat ca perfuzie i.v. lenta, timp de circa 2-6 ore.
Solutia de perfuzie diluata ramasa trebuie aruncata dupa 48 de ore. Formele orale pot fi administrate in doza zilnica unica sau de preferat in doua doze. La deschiderea foliei se remarca un miros caracteristic. Acesta este un lucru normal si nu inseamna ca ar fi ceva in neregula cu capsula. C
apsulele trebuie inghitite intregi (vezi recomandari practice). Deoarece in solutia orala se foloseste ulei natural de masline, s-ar putea sa apara usoare variatii ale culorii, mirosului si gustului. Aceste variatii nu afecteaza in nici un fel actiunea Sandimmun Neoral-ului.
Nota: s-a administrat Sandimmun Neoral in doze standard la copii de peste 1 an fara probleme deosebite. In cateva studii, copiii au necesitat si au tolerat doze mai mari de Sandimmun Neoral pe kg corp decat cele administrate adultilor.
2. Boli autoimune:
– a) Uveita endogena: uveita intermediara sau posterioara activa care ameninta vederea, de etiologie neinfectioasa, unde terapia conventionala esueaza sau provoaca efecte secundare inacceptabile. Uveita Behet cu atacuri inflamatoare repetate, care afecteaza retina. Pentru Recomandari practice si Tratamentul supradozarii, vezi sectiunile corespunzatoare de la indicatii.
Transplant.
Dozare:
– pentru inducerea remisiunii, se recomanda initial 5 mg/kg corp pe zi oral, in doza unica sau divizata, pana se obtine remisiunea inflamatiei uveale active si ameliorarea acuitatii vizuale. Doza poate fi crescuta pana la 7 mg/kg in cazuri refractare, pentru o scurta perioada de timp. Pentru a obtine remisiunea initiala sau pentru a contracara atacurile oculare inflamatorii, se poate adauga un tratament sistemic cu corticosteroizi in doze zilnice de 0,2-0,6 mg/kg corp prednison, sau un echivalent, daca Sandimmun Neoral-ul singur nu controleaza suficient situatia.
– pentru tratamentul de intretinere, doza trebuie redusa lent pana la nivelul minim eficient, care, in fazele de remisiune, nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi.
b) Sindromul nefrotic: sindromul nefrotic dependent de steroizi si rezistent la steroizi, la adulti si copii, datorat unor boli glomerulare, cum ar fi nefropatia cu leziuni minime, glomeruloscleroza focala si segmentara sau glomerulonefrita membranoasa. Sandimmun Neoral-ul poate fi folosit pentru a induce remisiuni si a le mentine. Poate fi, de asemenea, folosit pentru mentinerea remisiunii induse de steroizi, permitand intreruperea acestui tratament.
Dozare:
– pentru inducerea remisiunii, doza zilnica recomandata, administrata in 2 doze orale divizate, este de 5 mg/kg corp la adulti si 6 mg/kg corp la copii, daca, exceptand proteinuria, functia renala este normala. La pacientii cu functia renala afectata, doza initiala nu trebuie sa depaseasca 2,5 mg/kg corp pe zi. Se recomanda combinarea Sandimmun Neoral-ului cu doze orale mici de corticosteroizi, daca efectul Sandimmun Neoral-ului administrat singur nu este satisfacator, in special la pacientii rezistenti la steroizi. Daca dupa trei luni de tratament nu se observa nici o ameliorare, tratamentul cu Sandimmun Neoral trebuie intrerupt. Dozele trebuie ajustate individual, in functie de eficacitate (proteinurie) si siguranta (in primul rand creatinina din ser), dar nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi la adulti si 6 mg/kg corp pe zi la copii.
– pentru tratamentul de intretinere, doza trebuie redusa lent pana la nivelul minim eficient.
c) Artrita reumatoida: Sandimmun Neoral-ul este indicat pentru tratamentul artritei reumatoide active grave la pacientii la care agentii antireumatici clasici cu actiune lenta nu sunt potriviti sau eficienti. Pentru Recomandari practice si tratamentul supradozarii, a se vedea sectiunile corespunzatoare de la indicatii.
Transplant.
– dozare: in primele 6 saptamani de tratament, doza recomandata este de 3 mg/kg corp zilnic, administrata oral, divizata in 2 doze. Daca efectul este insuficient, doza zilnica poate fi crescuta gradat, atat cat este tolerata (vezi Avertizare), dar nu va depasi 5 mg/kg. Pentru a atinge eficienta maxima, este necesar un tratament cu Sandimmun Neoral de pana la 12 saptamani.
– pentru tratamentul de intretinere, doza va fi adaptata individual, in functie de toleranta. Sandimmun Neoral-ul poate fi administrat in asociere cu corticosteroizi si/sau antiinflamatoarenesteroidice in doze mici.
d) psoriazisul: Sandimmun Neoral-ul este indicat la pacientii cu psoriazis sever la care terapia conventionala este ineficienta sau necorespunzatoare. Pentru recomandari practice si tratamentul supradozarii, vezi sectiunile corespunzatoare de la indicatii. transplant.
– dozare: pentru inducerea remisiunii, doza initiala recomandata este de 2,5 mg/kg corp pe zi, oral, in doua doze. Daca nu se obtine ameliorare dupa o luna, doza zilnica poate fi crescuta gradat, dar nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp. tratamentul trebuie intrerupt la pacientii la care nu se poate obtine un raspuns suficient al leziunilor psoriazice in interval de 6 saptamani cu 5 mg/kg corp pe zi sau la cei la care doza eficienta nu este compatibila cu masurile de siguranta date mai jos (vezi Avertizare). Dozele initiale de 5 mg/kg corp pe zi se justifica la pacientii a caror stare necesita o ameliorare rapida.
– pentru tratamentul de intretinere, dozele trebuie adaptate individual pana la nivelul minim eficient si nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la ciclosporina. Cand se foloseste concentratul pentru perfuzie intravenoasa: hipersensibilitate la ulei de ricin polioxietilat.

Masuri de precautie
Sandimmun Neoral-ul trebuie prescris doar de medici cu experienta in terapiaimunosupresoare si care pot asigura o supraveghere ulterioara corespunzatoare, inclusiv examen fizic complet si regulat, masurarea presiunii sanguine si controlul parametrilor de laborator de siguranta.
Pacientii transplantati care primesc Sandimmun Neoral trebuie supravegheati in saloane dispunand de toate dotarile de laborator si aparatura de terapie intensiva necesare. Medicul raspunzator de terapia de intretinere trebuie sa primeasca informatii complete pentru supravegherea ulterioara a pacientului.
Concentratul pentru perfuzie i.v. contine ulei de ricin polioxietilat, care poate provoca reactii anafilactoide. Aceste reactii constau in: eritemul fetei si al toracelui superior, tulburarirespiratorii acute cu dispnee si wheezing, modificari ale presiunii sanguine si tahicardie.
Este deci necesara o deosebita precautie la pacientii care au fost tratati anterior prin injectii sau perfuzii i.v. cu preparate continand ulei de ricin polioxietilat (ex.: un preparat cu Cremophor-EL) si la pacientii predispusi la alergii. Astfel, pacientii tratati cu Sandimmun Neoral i.v. trebuie sa fie sub continua observatie cel putin in primele 30 de minute dupa inceperea perfuziei si la intervale frecvente dupa aceea. Daca apare anafilaxie, perfuzia trebuie intrerupta. Trebuie sa existe la indemana la patul bolnavului solutia apoasa de adrenalina 1:1000 si o sursa de oxigen. S-a folosit de asemenea cu succes administrarea profilactica a unui antihistaminic (blocant H1, H2) inainte de administrarea Sandimmun Neoral-ului i.v., pentru a preveni reactiile anafilactoide. Formele orale de Sandimmun Neoral nu contin ulei de ricin polioxietilat.
Sandimmun Neoral-ul nu trebuie administrat impreuna cu alti agenti imunosupresori, cu exceptia corticosteroizilor. Totusi, unele centre folosesc Sandimmun Neoral impreuna cu azatioprina si corticosteroizi sau alti agenti imunosupresori (toti in doze scazute), in scopul de a reduce riscul disfunctiei renale sau modificarile histopatologice renale provocate de Sandimmun Neoral (paragraful urmator). Cand se foloseste Sandimmun Neoral cu alti agenti imunosupresori, exista riscul imunosupresiei excesive, care poate duce la o susceptibilitate sporita la infectii si la aparitia limfoamelor.
Ca o complicatie frecventa si potential grava, poate aparea o crestere a creatininei si ureei in ser in timpul primelor cateva saptamani de tratament cu Sandimmun Neoral. Aceste modificari functionale depind de doza si sunt reversibile, raspunzand de obicei la reducerea dozei. In timpul tratamentului de lunga durata, unii pacienti pot prezenta modificari histopatologice renale (ex.: fibroza interstitiala), care la pacientii cu transplant renal trebuie diferentiate de leziunile datorate respingerii cronice. Sandimmun Neoral-ul poate, de asemenea, provoca cresteri dependente de doza si reversibile ale bilirubinei din ser si, ocazional, ale enzimelor hepatice.
Este necesara monitorizarea atenta a parametrilor adecvati pentru evaluarea functiilor renala si hepatica. Valorile anormale ale acestora pot necesita reducerea dozei. Pentru monitorizarea nivelelor de ciclosporina in sangele integral este de preferat trusa Sandimmun Neoral, care utilizeaza anticorpul monoclonal specific (dozarea medicamentului original), desi se poate folosi si metoda HPLC, care dozeaza de asemenea medicamentul original.
Daca se foloseste plasma sau ser, trebuie respectat un protocol de separare standard (timp si temperatura). Pentru monitorizarea initiala a pacientilor cu transplant de ficat se va folosi anticorpul monoclonal specific sau se vor face dozari paralele folosind atat anticorpul monoclonal specific, cat si pe cel nespecific, pentru a stabili o doza care sa asigure o imunosupresie adecvata. Concentratia ciclosporinei in sange, plasma sau ser este doar unul dintre numerosii factori care contribuie la starea clinica a pacientului. Rezultatele vor servi, asadar, doar ca ghid pentru dozare, coroborate cu parametrii clinici si de laborator. Se pune la dispozitie, la cerere, un ghid practic detaliat pentru monitorizarea Sandimmun Neoral-ului.
Monitorizarea regulata a presiunii sanguine este necesara in timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral; daca apare hipertensiune, se va administra un tratament antihipertensivcorespunzator.
Deoarece s-a observat, in ocazii rare, ca Sandimmun Neoral-ul produce o crestere usoara si reversibila a lipidelor din sange, se recomanda determinarea lipidelor inaintea tratamentului si dupa prima luna de tratament. Daca nivelul lipidelor a crescut, se va reduce cantitatea de grasimi din alimentatie si chiar doza de medicament, daca este necesar.
Pacientii tratati cu Sandimmun Neoral trebuie sa evite ingerarea de cantitati mari de potasiu prin regimul alimentar si nu vor lua medicamente care contin potasiu sau diuretice care economisesc potasiul. Deoarece Sandimmun Neoral provoaca ocazional hiperkaliemie sau poate agrava hipekaliemia existenta, se recomanda monitorizareapotasiului din ser, in special la pacientii cu disfunctierenala grava.
Este necesara precautie la pacientii cu hiperuricemie. In timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral, vaccinarea poate fi mai putin eficienta, iar folosirea vaccinurilor cu virus viu atenuat trebuie evitata.
A nu se lasa la indemana copiilor!
Sarcina si alaptare: ciclosporina nu este teratogena pentru animale. Nu detinem inca suficiente date referitoare la efectele Sandimmun Neoral la femeile gravide. Din datele pe care le detinem asupra transplanturilor de organe, s-a constatat ca, in comparatie cu terapia traditionala, tratamentul cu Sandimmun Neoral nu prezinta riscuri crescute in privinta cursului si rezultatului sarcinii. Ciclosporina trece in laptele mamei, asadar femeile care iau Sandimmun Neoral nu trebuie sa alapteze.

Reactii adverse
Depind de obicei de doza si raspund la reducerea dozei.
Printre cele mai frecvent observate se numara: hipertricoza, tremorul, afectarea functiei renale (vezi Precautii), hipertensiunea (in special la transplantul de inima), disfunctia hepatica, oboseala, hipertrofia gingivala, tulburarile gastrointestinale (anorexie, greata, varsaturi, diaree) si senzatia de arsura la maini si picioare (de obicei in prima saptamana de tratament).
Pot aparea, ocazional, cefalee, reactii cutanate posibil de natura alergica, anemie usoara, hiperkaliemie, hiperuricemie, hipomagnezemie, crestere in greutate, edeme, pancreatita, parestezii, convulsii, dismenoree sau amenoree reversibile.
S-au observat, rar, crampe musculare, slabiciune musculara sau miopatie.
In special la pacientii cu transplant de ficat, s-au observat semne de encefalopatie, tulburari de vedere si miscare si afectarea starii de constienta. Nu s-a stabilit inca daca aceste modificari se datoreaza Sandimmun Neoralului, bolii sau altor conditii. In cazuri rare, s-a observat trombocitopenie la unii pacienti, asociata cu anemie hemolitica microangiopatica si afectarea functiei renale (sindrom uremic hemolitic). Au aparut neoplazii si tulburari limfoproliferative, dar incidenta si distributia lor sunt similare celor observate la pacientii tratati cu imunosupresoare conventionale.

Sandimmun neoral, capsule

Prospect

Compozitie
Substanta activa: ciclosporina.
Forma de prezentare: cutie cu 10 fiole de 1 ml continand 50 mg ciclosporina. Cutie cu 50 capsule continand 25 mg ciclosporina. Cutie cu 50 capsule continand 50 mg ciclosporina. Flacon cu 50 ml solutie orala continand 100 mg/ml.

Actiune terapeutica
Agent imunosupresor.
Farmacodinamica: Ciclosporina (cunoscuta si ca ciclosporina a) este o polipeptida ciclica, formata din 11 aminoacizi. Este un agent imunosupresor puternic, care la animale prelungeste supravietuirea transplanturilor alogenice de piele, inima, rinichi, pancreas, maduva osoasa, intestin subtire sau plamani. Studiile facute arata ca ciclosporina inhiba aparitia reactiilor mediate celular, inclusiv: imunitatea dirijata impotriva alogrefelor, hipersensibilitatea cutanata intarziata, encefalomielitaalergica experimentala, artrita produsa de adjuvantul Freund, reactia grefa-contra-gazda (GVHD) si, de asemenea, productia de anticorpidependenta de limfocitele T. La nivel celular, inhiba productia si eliberarea de limfokine, inclusiv de interleukina 2 (factorul de crestere al limfocitelor T, TCGF). ciclosporina pare sa blocheze limfocitele aflate in repaus in faza G0 sau G1 a ciclului celular si inhiba eliberarea provocata de antigen a limfokinelor de catre celulele T activate. Toate dovezile de care dispunem arata ca ciclosporina actioneaza in mod specific si reversibil asupra limfocitelor. Spre deosebire de agentii citostatici, nu inhiba hematopoieza si nu afecteaza functia celulelor fagocitare. Pacientii tratati cu Sandimmun Neoral sunt mai putin predispusi la infectii decat cei tratati cu alte imunosupresoare. La om, au fost facute cu succes transplanturi de organe si de maduva osoasa, folosind Sandimmun Neoral pentru a preveni si a trata respingerea si reactia grefa-contra-gazda (GVHD). Efectele benefice ale tratamentului cu Sandimmun Neoral au fost dovedite si intr-o varietate de conditii care sunt cunoscute, sau pot fi considerate, ca fiind de origine autoimuna.
Farmacocinetica: dupa administrarea orala a Sandimmun Neoral-ului (capsulele si solutia orala fiind forme bioechivalente), se ating concentratii maxime in sange in 1-6 ore. Biodisponibilitatea absoluta a formelor orale este de 20-50% in stare de echilibru. Ciclosporina este distribuita mult in afara volumului sanguin. In sange, 3-47% se afla in plasma, 4-9% in limfocite, 5-12% in granulocite si 41-58% in eritrocite. In plasma, circa 90% se fixeaza pe proteine, in special pe lipoproteine. Ciclosporina este biotransformata extensiv in circa 15 metaboliti. Nu exista o cale metabolica principala unica. Eliminarea este in principal biliara, doar 6% din doza orala fiind excretata in urina, din care doar 0,1% sub forma nemodificata. Perioada de eliminare terminala din sange este de circa 19 ore, indiferent de doza sau cale de administare.

Indicatii
Transplant. Boli autoimune.
1. Transplant:
Transplant de organe: prevenirea respingerii grefei in transplanturi alogenice de rinichi, ficat, inima, combinatie de inima-plaman, plamani sau pancreas; tratamentul respingerii transplantului la pacientii tratati anterior cu alti agenti imunosupresori. transplant de maduva osoasa: prevenirea respingerii grefei dupa transplant de maduva osoasa; prevenirea sau tratamentul reactiei grefa-contra-gazda (GVHD).

Doze si mod de administrare
Dozele date mai jos pentru administrare orala si intravenoasa sunt doar linii generale. Doza recomandata de concentrat cu administrare intravenoasa Sandimmun Neoral este cca o treime din doza orala corespunzatoare. Este necesara monitorizarea de rutina a nivelului ciclosporinei in sange, aceasta se poate face cu “Trusa Sandimmun Neoral”, care foloseste metoda RIA bazata pe anticorpi monoclonali. Rezultatele obtinute vor servi drept ghid pentru stabilirea dozei necesare fiecarui pacient, pentru a obtine concentratiile finale dorite (vezi “Precautii”). Un ghid practic detaliat pentru monitorizarea Sandimmun Neoral-ului poate fi pus la dispozitie la cerere. Transplant de organe: Initial se va administra o unica doza orala de 10-15 mg/kg corp cu 4-12 ore inaintea interventiei chirurgicale. Aceasta doza va fi mentinuta 1-2 saptamani postoperator, apoi va fi redusa treptat, in functie de nivelul sanguin, pana la o doza de intretinere de 2-6 mg/kg corp pe zi. Cand se administreaza Sandimmun Neoral cu alte imunosupresoare (ex.: cu corticosteroizi sau ca parte dintr-o schema cu 3 sau 4 medicamente), se pot administra doze mai scazute (ex.: 1-2 mg/kg corp intravenos, urmate de 3-6 mg/kg corp per os pentru tratamentul initial). Daca se foloseste concentratul pentru perfuzie i.v., se recomanda trecerea pacientilor la terapia orala cat mai curand posibil. Transplant de maduva osoasa: doza initiala va fi administrata in ziua care preceda transplantul. In majoritatea cazurilor se prefera in acest scop perfuzia i.v., in doza de 3-5 mg/kg corp pe zi. Aceasta doza va fi mentinuta in perioada imediata dupa transplant timp de maximum 2 saptamani, dupa care se trece la terapia orala de intretinere cu circa 12,5 mg/kg corp pe zi. Pot fi necesare doze orale mai ridicate sau terapie i.v. in cazul tulburarilor gastrointestinale care pot scadea absorbtia. Daca se administreaza tratament oral de la inceput, doza recomandata este 12,5-15 mg/kg corp pe zi, incepand din ziua ce preceda transplantul. Tratamentul de intretinere trebuie continuat cel putin 3 luni (de preferat 6 luni) inainte de a descreste gradat doza pana la zero, in interval de 1 an dupa transplant. La unii pacienti apare GVHD dupa intreruperea tratamentului cu Sandimmun Neoral. GVHD reactioneaza de obicei favorabil la reluarea tratamentului. Se vor folosi doze scazute pentru a trata GVHD cronica blanda. Tipurile de recipiente potrivite pentru solutia de perfuzie sunt mentionate in capitolul “Recomandari practice”. Din cauza riscului de anafilaxie, concentratul i.v. Sandimmun Neoral trebuie rezervat pacientilor care nu pot lua medicamentul pe cale orala. In astfel de cazuri se recomanda trecerea la administrarea orala de indata ce este posibil (vezi “Precautii”). Concentratul trebuie diluat intre 1:20 si 1:100 in ser fiziologic normal sau glucoza 5% si va fi administrat ca perfuzie i.v. lenta, timp de circa 2-6 ore. Solutia de perfuzie diluata ramasa trebuie aruncata dupa 48 de ore. Formele orale pot fi administrate in doza zilnica unica sau de preferat in doua doze. La deschiderea foliei se remarca un miros caracteristic. Acesta este un lucru normal si nu inseamna ca ar fi ceva in neregula cu capsula. Capsulele trebuie inghitite intregi (vezi “Recomandari practice”). Deoarece in solutia orala se foloseste ulei natural de masline, s-ar putea sa apara usoare variatii ale culorii, mirosului si gustului. Aceste variatii nu afecteaza in nici un fel actiunea Sandimmun Neoral-ului.
Nota: s-a administrat Sandimmun Neoral in doze standard la copii de peste 1 an fara probleme deosebite. In cateva studii, copiii au necesitat si au tolerat doze mai mari de Sandimmun Neoral pe kg corp decat cele administrate adultilor.
Recomandari practice: solutie orala: trebuie diluata intr-un recipient de sticla (nu de plastic) in urmatoarea ordine a preferintelor: in ciocolata rece, lapte sau suc de fructe (ex.: de portocale), in functie de gustul pacientului, imediat inainte de a fi bauta, trebuie agitata bine si bauta imediat. Seringa nu trebuie sa ia contact cu solventul. Apoi se va clati bine paharul cu solvent, care se va bea pentru a fi sigur ca s-a luat intreaga doza. Seringa nu va fi spalata, ci stearsa pe dinafara cu o batista uscata, pentru a inlatura picaturile de solutie ramase. Solutia orala nu se va pastra la frigider. Se va pastra la temperaturi sub 30 grade Celsius si va fi folosita in interval de 2 luni dupa deschiderea flaconului. Capsule: se vor lasa in invelisul lor pana la utilizare si se vor pastra la temperaturi sub 30 grade Celsius.
Concentrat pentru perfuzie intravenoasa: se vor folosi, daca exista, recipiente de sticla. Pot fi folosite sticle de plastic numai daca sunt conforme cu “cerintele pentru recipiente de plastic pentru sange” ale Farmacopeii Europene. Uleiul de ricin polioxietilat din concentrat poate provoca eliberare de ftalat din PVC. Recipientele si dopurile nu trebuie sa contina ulei de silicon si substante grase.
Supradozare: exista putine date referitoare la supradozarea Sandimmun Neoral-ului. Poate aparea disfunctie renala, care este de asteptat sa dispara dupa incetarea tratamentului. Daca se recomanda, vor fi luate masuri generale de sustinere. Eliminarea se poate realiza doar prin masuri nespecifice, incluzand lavaj gastric, deoarece Sandimmun Neoral-ul nu este dializabil in masura prea mare si nici nu este eliminat corespunzator prin hemoperfuzie cu carbune vegetal.
2. Boli autoimune:
a) Uveita endogena: uveita intermediara sau posterioara activa care ameninta vederea, de etiologie neinfectioasa, unde terapia conventionala esueaza sau provoaca efecte secundare inacceptabile. Uveita Behcet cu atacuri inflamatoare repetate, care afecteaza retina. Pentru “Recomandari practice” si “Tratamentul supradozarii”, vezi sectiunile corespunzatoare de la “Indicatii. Transplant”.
Dozare: pentru inducerea remisiunii, se recomanda initial 5 mg/kg corp pe zi oral, in doza unica sau divizata, pana se obtine remisiunea inflamatiei uveale active si ameliorarea acuitatii vizuale. Doza poate fi crescuta pana la 7 mg/kg corp in cazuri refractare, pentru o scurta perioada de timp. Pentru a obtine remisiunea initiala sau pentru a contracara atacurile oculare inflamatorii, se poate adauga un tratament sistemic cu corticosteroizi in doze zilnice de 0,2-0,6 mg/kg corp prednison, sau un echivalent, daca Sandimmun Neoral-ul singur nu controleaza suficient situatia. Pentru tratamentul de intretinere, doza trebuie redusa lent pana la nivelul minim eficient, care, in fazele de remisiune, nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi.
Avertizare: deoarece Sandimmun Neoral-ul poate afecta functia renala, nu vor fi tratati decat pacientii cu functie renala normala. Este necesara evaluarea frecventa a functiei renale si reducerea dozei cu 25-50% cand creatinina serica creste cu mai mult de 30% peste nivelul de baza, la mai mult de o dozare. Aceste recomandari sunt valabile chiar daca valorile pacientului se mentin in limitele normale.
b) Sindromul nefrotic: Sindromul nefrotic dependent de steroizi si rezistent la steroizi, la adulti si copii, datorat unor boli glomerulare, cum ar fi nefropatia cu leziuni minime, glomeruloscleroza focala si segmentara sau glomerulonefrita membranoasa. Sandimmun Neoral-ul poate fi folosit pentru a induce remisiuni si a le mentine. Poate fi, de asemenea, folosit pentru mentinerea remisiunii induse de steroizi, permitand intreruperea acestui tratament. Pentru “Recomandari practice” si “Tratamentul supradozarii”, a se vedea sectiunile corespunzatoare de la “Indicatii. Transplant”.
Dozare: pentru inducerea remisiunii, doza zilnica recomandata, administrata in 2 doze orale divizate, este de 5 mg/kg corp la adulti si 6 mg/kg corp la copii, daca, exceptand proteinuria, functia renala este normala. La pacientii cu functia renala afectata, doza initiala nu trebuie sa depaseasca 2,5 mg/kg corp pe zi. Se recomanda combinarea Sandimmun Neoral-ului cu doze orale mici de corticosteroizi, daca efectul Sandimmun Neoral-ului administrat singur nu este satisfacator, in special la pacientii rezistenti la steroizi. Daca dupa trei luni de tratament nu se observa nici o ameliorare, tratamentul cu Sandimmun Neoral trebuie intrerupt. Dozele trebuie ajustate individual, in functie de eficacitate (proteinurie) si siguranta (in primul rand creatinina din ser), dar nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi la adulti si 6 mg/kg corp pe zi la copii. Pentru tratamentul de intretinere, doza trebuie redusa lent pana la nivelul minim eficient.
Avertizare: deoarece Sandimmun Neoral-ul poate afecta functia renala, este necesara evaluarea frecventa a acesteia si reducerea dozei cu 25-50% daca creatinina din ser creste cu mai mult de 30% peste nivelul de baza, la mai mult de o dozare. Pacientii cu nivel de baza anormal al functiei renale trebuie tratati initial cu 2,5 mg/kg corp pe zi si trebuie controlati cu mare atentie. La unii pacienti s-ar putea sa fie dificila detectarea disfunctiei renale provocate de Sandimmun Neoral, din cauza modificarilor functiei renale legate de sindromul nefrotic insusi. Acest lucru explica faptul ca, in ocazii rare, s-au observat leziuni renale morfopatologice asociate cu Sandimmun Neoral fara cresterea creatininei in ser. Asadar, se recomanda biopsie renala la pacientii cu nefropatie cu leziuni minime dependenta de steroizi, la care Sandimmun Neoral se administreaza mai mult de 1 an. La pacientii cu sindrom nefrotic tratati cu imunosupresoare (inclusiv Sandimmun Neoral) s-a observat ocazional aparitia de neoplazii (inclusiv limfomul Hodgkin).
c) Artrita reumatoida: Sandimmun Neoral-ul este indicat pentru tratamentul artritei reumatoide active grave la pacientii la care agentii antireumatici clasici cu actiune lenta nu sunt potriviti sau eficienti. Pentru “Recomandari practice” si “tratamentul supradozarii”, a se vedea sectiunile corespunzatoare de la “Indicatii. Transplant”.
Dozare: in primele 6 saptamani de tratament, doza recomandata este de 3 mg/kg corp zilnic, administrata oral, divizata in 2 doze. Daca efectul este insuficient, doza zilnica poate fi crescuta gradat, atat cat este tolerata (vezi “Avertizare”), dar nu va depasi 5 mg/kg corp. Pentru a atinge eficienta maxima, este necesar un tratament cu Sandimmun Neoral de pana la 12 saptamani. Pentru tratamentul de intretinere, doza va fi adaptata individual, in functie de toleranta. Sandimmun Neoral-ul poate fi administrat in asociere cu corticosteroizi si/sau antiinflamatoare nesteroidice in doze mici.
Avertizare: pacientii cu functia renala alterata, hipertensiune necontrolata, infectii necontrolate sau orice tip de neoplasm nu vor fi tratati cu Sandimmun Neoral. Deoarece Sandimmun Neoral-ul poate afecta functia renala, se va stabili un nivel de baza corect al creatininei serice prin cel putin doua dozari inaintea tratamentului, iar in primele 3 luni de tratament creatinina in ser va fi monitorizata la intervale de 2 saptamani. Dupa aceea, masuratorile se pot face la 4 saptamani, dar ele vor fi mai frecvente cand doza de Sandimmun Neoral creste sau cand se incepe un tratament concomitent cu un antiinflamator nesteroidic, sau cand creste doza acestuia. Ajustarea dozei pe baza valorilor creatininei: daca nivelul creatininei in ser ramane ridicat cu peste 30% fata de nivelul de baza, la mai mult de o masurare, doza de Sandimmun Neoral va fi redusa. Daca nivelul creste cu peste 50%, este obligatorie o reducere a dozei cu 50%. Aceste recomandari se aplica chiar daca valorile pacientului raman intre limite normale. Daca reducerea dozei nu asigura reducerea nivelului creatininei in termen de o luna, tratamentul cu Sandimmun Neoral va fi intrerupt. Intreruperea tratamentului poate fi necesara si daca hipertensiunea aparuta in timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral nu poate fi controlata prin terapie antihipertensiva corespunzatoare. Ca si in cazul altor imunosupresoare administrate pe termen lung, trebuie avut in vedere riscul crescut de tulburari limfoproliferative.
d) Psoriazisul: Sandimmun Neoral-ul este indicat la pacientii cu psoriazis sever la care terapia conventionala este ineficienta sau necorespunzatoare. Pentru “Recomandari practice” si “Tratamentul supradozarii”, vezi sectiunile corespunzatoare de la “Indicatii. Transplant”.
Dozare: pentru inducerea remisiunii, doza initiala recomandata este de 2,5 mg/kg corp pe zi, oral, in doua doze. Daca nu se obtine ameliorare dupa o luna, doza zilnica poate fi crescuta gradat, dar nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp. Tratamentul trebuie intrerupt la pacientii la care nu se poate obtine un raspuns suficient al leziunilor psoriazice in interval de 6 saptamani cu 5 mg/kg corp pe zi sau la cei la care doza eficienta nu este compatibila cu masurile de siguranta date mai jos (vezi “Avertizare”). Dozele initiale de 5 mg/kg corp pe zi se justifica la pacientii a caror stare necesita o ameliorare rapida. Pentru tratamentul de intretinere, dozele trebuie adaptate individual pana la nivelul minim eficient si nu trebuie sa depaseasca 5 mg/kg corp pe zi.
Avertizare: pacientii cu functie renala anormala, hipertensiune necontrolata, infectii necontrolate sau orice fel de neoplazii cu exceptia celor ale pielii (vezi mai jos) nu trebuie sa ia Sandimmun Neoral. Deoarece Sandimmun Neoral-ul poate afecta functia renala, trebuie stabilit nivelul de baza al creatininei in ser prin cel putin doua masuratori inainte de tratament, dupa care acesta trebuie monitorizat la intervale de 2 saptamani in timpul primelor 3 luni de tratament. Dupa aceea, daca nivelul creatininei ramane stabil, se vor face masuratori la 2 luni la pacientii tratati cu 2,5 mg/kg corp zilnic si la o luna la pacientii tratati cu doze mai mari. Daca nivelul creatininei in ser ramane crescut cu peste 30% fata de nivelul de baza la mai mult de o masurare, doza de Sandimmun Neoral trebuie redusa cu 25-50%. Aceste recomandari raman valabile chiar daca valorile pacientului se mentin in limite normale. Daca reducerea dozei nu asigura reducerea nivelului in interval de o luna, tratamentul cu Sandimmun Neoral va fi intrerupt. Se recomanda, de asemenea, intreruperea tratamentului cu Sandimmun Neoral daca hipertensiunea aparuta in timpul terapiei nu poate fi controlata printr-un tratament corespunzator. La pacientii cu psoriazis tratati cu Sandimmun Neoral, ca si la cei tratati cu mijloace conventionale, s-a observat dezvoltarea de neoplazii (in special ale pielii). Leziunilor pielii atipice pentru psoriazis, dar suspecte de a fi maligne sau premaligne, trebuie sa li se faca biopsie inaintea inceperii tratamentului cu Sandimmun Neoral. Pacientii cu leziuni maligne sau premaligne ale pielii trebuie tratati cu Sandimmun Neoral doar dupa tratarea adecvata a acestor leziuni si daca nu exista o alta optiune de tratament cu sanse de succes. La cativa pacienti cu psoriazis tratati cu Sandimmun Neoral s-au observat tulburari limfoproliferative. Ele au reactionat la intreruperea imediata a medicamentului (vezi “Reactii adverse”).

Contraindicatii
Hipersensibilitate la ciclosporina. Cand se foloseste concentratul pentru perfuzie intravenoasa: hipersensibilitate la ulei de ricin polioxietilat. (Vezi “Compozitie” si “Precautii”.)

Masuri de precautie
Sandimmun Neoral-ul trebuie prescris doar de medici cu experienta in terapia imunosupresoare si care pot asigura o supraveghere ulterioara corespunzatoare, inclusiv examen fizic complet si regulat, masurarea presiunii sanguine si controlul parametrilor de laborator de siguranta. Pacientii transplantati care primesc Sandimmun Neoral trebuie supravegheati in saloane dispunand de toate dotarile de laborator si aparatura de terapie intensiva necesare. Medicul raspunzator de terapia de intretinere trebuie sa primeasca informatii complete pentru supravegherea ulterioara a pacientului. Concentratul pentru perfuzie i.v. contine ulei de ricin polioxietilat, care poate provoca reactii anafilactoide. Aceste reactii constau in: eritemul fetei si al toracelui superior, tulburari respiratorii acute cu dispnee si wheezing, modificari ale presiunii sanguine si tahicardie. Este deci necesara o deosebita precautie la pacientii care au fost tratati anterior prin injectii sau perfuzii i.v. cu preparate continand ulei de ricin polioxietilat (ex.: un preparat cu Cremophor-EL) si la pacientii predispusi la alergii. Astfel, pacientii tratati cu Sandimmun Neoral i.v. trebuie sa fie sub continua observatie cel putin in primele 30 de minute dupa inceperea perfuziei si la intervale frecvente dupa aceea. Daca apare anafilaxie, perfuzia trebuie intrerupta. Trebuie sa existe la indemana la patul bolnavului solutia apoasa de adrenalina 1:1000 si o sursa de oxigen. S-a folosit de asemenea cu succes administrarea profilactica a unui antihistaminic (blocant H1, H2) inainte de administrarea Sandimmun Neoral-ului i.v., pentru a preveni reactiile anafilactoide. Formele orale de Sandimmun Neoral nu contin ulei de ricin polioxietilat. Sandimmun Neoral-ul nu trebuie administrat impreuna cu alti agenti imunosupresori, cu exceptia corticosteroizilor. Totusi, unele centre folosesc Sandimmun Neoral impreuna cu azatioprina si corticosteroizi sau alti agenti imunosupresori (toti in doze scazute), in scopul de a reduce riscul disfunctiei renale sau modificarile histopatologice renale provocate de Sandimmun Neoral (paragraful urmator). Cand se foloseste Sandimmun Neoral cu alti agenti imunosupresori, exista riscul imunosupresiei excesive, care poate duce la o susceptibilitate sporita la infectii si la aparitia limfoamelor. Ca o complicatie frecventa si potential grava, poate aparea o crestere a creatininei si ureei in ser in timpul primelor cateva saptamani de tratament cu Sandimmun Neoral. Aceste modificari functionale depind de doza si sunt reversibile, raspunzand de obicei la reducerea dozei. In timpul tratamentului de lunga durata, unii pacienti pot prezenta modificari histopatologice renale (ex.: fibroza interstitiala), care la pacientii cu transplant renal trebuie diferentiate de leziunile datorate respingerii cronice. Sandimmun Neoral-ul poate, de asemenea, provoca cresteri dependente de doza si reversibile ale bilirubinei din ser si, ocazional, ale enzimelor hepatice. Este necesara monitorizarea atenta a parametrilor adecvati pentru evaluarea functiilor renala si hepatica. Valorile anormale ale acestora pot necesita reducerea dozei. Pentru monitorizarea nivelelor de ciclosporina in sangele integral este de preferat trusa Sandimmun Neoral, care utilizeaza anticorpul monoclonal specific (dozarea medicamentului original), desi se poate folosi si metoda HPLC, care dozeaza de asemenea medicamentul original. Daca se foloseste plasma sau ser, trebuie respectat un protocol de separare standard (timp si temperatura). Pentru monitorizarea initiala a pacientilor cu transplant de ficat se va folosi anticorpul monoclonal specific sau se vor face dozari paralele folosind atat anticorpul monoclonal specific, cat si pe cel nespecific, pentru a stabili o doza care sa asigure o imunosupresie adecvata. Concentratia ciclosporinei in sange, plasma sau ser este doar unul dintre numerosii factori care contribuie la starea clinica a pacientului. Rezultatele vor servi, asadar, doar ca ghid pentru dozare, coroborate cu parametrii clinici si de laborator. Se pune la dispozitie, la cerere, un ghid practic detaliat pentru monitorizarea Sandimmun Neoral-ului. Monitorizarea regulata a presiunii sanguine este necesara in timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral; daca apare hipertensiune, se va administra un tratament antihipertensiv corespunzator. Deoarece s-a observat, in ocazii rare, ca Sandimmun Neoral-ul produce o crestere usoara si reversibila a lipidelor din sange, se recomanda determinarea lipidelor inaintea tratamentului si dupa prima luna de tratament. Daca nivelul lipidelor a crescut, se va reduce cantitatea de grasimi din alimentatie si chiar doza de medicament, daca este necesar. Pacientii tratati cu Sandimmun Neoral trebuie sa evite ingerarea de cantitati mari de potasiu prin regimul alimentar si nu vor lua medicamente care contin potasiu sau diuretice care economisesc potasiul. Deoarece Sandimmun Neoral-ul provoaca ocazional hiperkaliemie sau poate agrava hipekaliemia existenta, se recomanda monitorizarea potasiului din ser, in special la pacientii cu disfunctie renala grava. Este necesara precautie la pacientii cu hiperuricemie. In timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral, vaccinarea poate fi mai putin eficienta, iar folosirea vaccinurilor cu virus viu atenuat trebuie evitata. A nu se lasa la indemana copiilor!
Sarcina si alaptare: Ciclosporina nu este teratogena pentru animale. Nu detinem inca suficiente date referitoare la efectele Sandimmun Neoral la femeile gravide. Din datele pe care le detinem asupra transplanturilor de organe, s-a constatat ca, in comparatie cu terapia traditionala, tratamentul cu Sandimmun Neoral nu prezinta riscuri crescute in privinta cursului si rezultatului sarcinii. Ciclosporina trece in laptele mamei, asadar femeile care iau Sandimmun Neoral nu trebuie sa alapteze.

Reactii adverse
Depind de obicei de doza si raspund la reducerea dozei. Printre cele mai frecvent observate se numara: hipertricoza, tremorul, afectarea functiei renale (vezi “Precautii”), hipertensiunea (in special la transplantul de inima), disfunctia hepatica, oboseala, hipertrofia gingivala, tulburarile gastrointestinale (anorexie, greata, varsaturi, diaree) si senzatia de arsura la maini si picioare (de obicei in prima saptamana de tratament). Pot aparea, ocazional, cefalee, reactii cutanate posibil de natura alergica, anemie usoara, hiperkaliemie, hiperuricemie, hipomagnezemie, crestere in greutate, edeme, pancreatita, parestezii, convulsii, dismenoree sau amenoree reversibile. S-au observat, rar, crampe musculare, slabiciune musculara sau miopatie. In special la pacientii cu transplant de ficat, s-au observat semne de encefalopatie, tulburari de vedere si miscare si afectarea starii de constienta. Nu s-a stabilit inca daca aceste modificari se datoreaza Sandimmun Neoral-ului, bolii sau altor conditii. In cazuri rare, s-a observat trombocitopenie la unii pacienti, asociata cu anemie hemolitica microangiopatica si afectarea functiei renale (sindrom uremic hemolitic). Au aparut neoplazii si tulburari limfoproliferative, dar incidenta si distributia lor sunt similare celor observate la pacientii tratati cu imunosupresoare conventionale.
Interactiuni: trebuie avut grija la folosirea Sandimmun Neoral-ului impreuna cu compusi despre care se stie ca au efecte nefrotoxice, ex. aminoglicozide, amfotericina B, ciprofloxacina, melfalan si trimetoprim. Deoarece antiinflamatoarele nesteroidice administrate singure pot afecta negativ functia renala, combinarea acestora cu Sandimmun Neoral sau cresterea dozei trebuie insotite la inceput de o monitorizare foarte atenta a functiei renale. Sandimmun Neoral-ul poate creste potentialul toxic muscular al lovastatinei si al colchicinei, manifestat inclusiv prin dureri si slabiciune musculara. Se va analiza atent necesitatea administrarii acestora impreuna cu Sandimmun Neoral. Se cunosc mai multi agenti care cresc sau descresc concentratia ciclosporinei in plasma sau sangele integral prin inhibitia sau inductia competitiva a enzimelor hepatice implicate in metabolismul si excretia Sandimmun Neoral-ului, in special citrocromul P-450. Agentii despre care se stie ca maresc concentratia ciclosporinei in plasma sau sange integral includ: ketoconazolul, unele antibiotice macrolide (printre care eritromicina si josamicina), doxiciclina, anticonceptionalele orale, propafenona si unii blocanti ai canalelor de calciu, dintre care diltiazem, nicardipin si verapamil. Deoarece nifedipina poate provoca hiperplazie gingivala, se recomanda evitarea ei la pacientii care fac hipertrofie gingivala in timpul tratamentului cu Sandimmun Neoral. Agentii despre care se stie ca descresc concentratia de ciclosporina in plasma sau sange integral includ: barbituricele, carbamazepina, fenitoina, metamizolul, rifampicina, nafcilina, sulfadimidina si trimetroprimul administrate intravenos (dar nu si oral). Daca nu se poate evita administrarea combinata, sunt esentiale monitorizarea atenta a concentratiei de ciclosporina in sange si modificarile corespunzatoare ale dozei de Sandimmun Neoral. S-a observat ca Sandimmun Neoral-ul reduce clearance-ul prednisolonului, in timp ce, dimpotriva, terapia cu doze mari de metilpredinisolon poate creste concentratia de ciclosporina in sange.

Myfortic 360,180 mg

Indicatii:

Myfortic 360 mg, comprimate filmate gastro-rezistente, apartine unei clase de medicamente cunoscuta sub denumirea de imunosupresoare. Imunosupresoarele sunt utilizate pentru a reduce raspunsul corpului dumneavoastra la elemente pe care acesta le considera straine, cum sunt de exemplu organele transplantate.
Myfortic este utilizat pentru a preveni respingerea de catre organismul dumneavoastra, a rinichiului, ce v-a fost transplantat. Myfortic se utilizeaza in asociere cu alte medicamente si anume ciclosporina si corticoizi.
Cereti informatii suplimentare medicului dumneavoastra, daca aveti intrebari legate de modul in care actioneaza Myfortic si de ce v-a fost prescris acest medicament.

Contraindicatii:

Nu se utilizeaza niciodata Myfortic:
– daca sunteti alergic la acidul micofenolic, micofenolatul sodic, micofenolat mofetil sau oricare din componentii produsului Myfortic, enumerati la inceputul acestui prospect.
– daca alaptati un copil.
Nu este recomandata utilizarea Myfortic in timpul sarcinii.

Administrare:

Urmati cu atentie toate indicatiile pe care le primiti de la medicul dumneavoastra. Nu depasiti niciodata doza recomandata.
Doza obisnuita recomandata este de 4 comprimate filmate, administrate in doua prize separate, fiecare a cate 720 mg. Inseamna ca dumneavoastra trebuie sa luati 2 comprimate (a cate 360 mg) dimineata si 2 comprimate (a cate 360 mg) seara.
Trebuie sa luati prima doza de 2 comprimate (a cate 360 mg) in primele 72 de ore dupa transplant.
Daca aveti senzatia ca efectul medicamentului Myfortic este prea puternic sau prea slab, consultati medicul dumneavoastra sau farmacistul.
Inghititi comprimatele cu un pahar cu apa. Nu rupeti comprimatele, nu le zdrobiti si nu luati nici un comprimat spart sau rupt. Myfortic poate fi administrat in timpul meselor sau intre acestea. Odata facuta alegerea, va trebui sa va conformati acesteia, pentru a se obtine o absorbtie constanta a medicamentului.
Tratamentul dureaza atata timp cat aveti nevoie de un tratament cu imunosupresoare pentru a impiedica rejectarea rinichiului ce v-a fost transplantat.
Daca ati administrat o doza mai mare de Myfortic decat era necesar:
Daca ati luat mai multe comprimate decat ati fost sfatuit sau daca alta persoana a luat in mod accidental medicamentul dumneavoastra, trebuie sa consultati imediat un medic sau sa mergeti fara intarziere la un spital.
Daca ati uitat sa luati Myfortic:
Daca ati uitat sa luati Myfortic, luati doza uitata cat mai curand posibil si apoi reveniti la programul normal de administrare a dozelor.
Cereti sfatul medicului.
Efecte ce pot apare la intreruperea tratamentului cu Myfortic:
Intreruperea tratamentului cu Myfortic poate creste riscul rejectiei organului ce v-a fost transplantat. In nici un caz nu intrerupeti administrarea medicamentului, decat daca medicul dumneavoastra va solicita sa o faceti.

Compozitie:

Myfortic 360 mg, comprimate filmate gastrorezistente
* Substanta activa este acid micofenolic 360,00 mg sub forma de micofenolat de sodiu 384,80 mg pentru un comprimat filmat gastrorezistent
* Ceilalti excipienti sunt: lactoza anhidra, crospovidona, povidona K 30, amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Film: hipromeloza ftalat, dioxid de titan (E171), oxid galben de fer (E172), oxid rosu de fer (E172).

Precautii:

– in cazuri foarte rare, de deficit de hipoxantin-guanin-fosforibozil-transferaza.
– in cazul expunerii solare.

Myfortic determina o reducere a mecanismelor de aparare ale corpului dumneavoastra,
astfel incat exista riscul aparitiei cancerului de piele. Astfel, va trebui sa va limitati expunerea la soare si la raze UV prin purtarea de haine protectoare adecvate si aplicarea frecventa a unei creme anti-solare cu factor de protectie crescut.
– trebuie sa anuntati imediat medicul dumneavoastra in cazul aparitiei semnelor unei infectii (de ex. febra, durere in gat), echimoze si/sau hemoragiilor neasteptate.
– daca urmeaza sa fiti vaccinat (cu un vaccin cu germeni vii, atenuati) cereti sfatul medicului dumneavoastra.
– daca aveti sau ati avut afectiuni digestive grave, de exemplu ulcer gastric.

Varstnici
Myfortic poate fi administrat persoanelor in varsta.
Copii
Experienta administrarii Myfortic la copii este foarte limitata.

Atentionari:

Conducerea de vehicule si folosirea de utilaje
Myfortic nu ar trebui sa afecteze capacitatea dumneavoastra de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Informatii utile cu privire la excipienti:
Medicamentul contine lactoza. Daca vi s-a spus ca aveti o intoleranta la cateva zaharuri, anuntati medicul dumneavoastra inainte de a utiliza acest medicament.

Reactii adverse:

Ca toate celelalte medicamente, Myfortic poate provoca reactii adverse, inclusiv in cazul
administrarii cu respectarea indicatiilor medicului dumneavoastra. Cele mai frecvente reactii
adverse ce pot apare sunt diareea, constipatia, greata, infectiile si scaderea numarului de globule
albe si/sau rosii.
Medicul dumneavoastra va va prescrie regulat examene ale sangelui pentru a urmari
eventualele modificari ale numarului celulelor sanguine sau ale concentratiilor diferitelor
substante vehiculate de catre sangele dumneavoastra.
Daca luati Myfortic, riscati sa faceti mai multe infectii decat de obicei. Aceste infectii se
pot localiza la nivelul diferitelor sisteme sau organe, cel mai frecvent afectate fiind caile urinare,
caile respiratorii superioare si pielea.
Asa cum se intampla pacientilor ce iau un medicament imunosupresor, la un numar mic de
pacienti tratati cu Myfortic a aparut cancerul pielii sau al globulelor albe. Cel din urma poate fi
depistat prin inflamarea ganglionilor. Cancerul pielii se poate prezenta sub forma unei excrescente pielii cu aspect neobisnuit, stralucitoare sau ulceroasa, ce persista.
Celelalte posibile reactii adverse sunt:
– simptome generale, precum simptome pseudo-gripale, simptomele infectiilor, in special febra, frisoane si senzatie de oboseala, somnolenta sau lipsa energiei.
– afectiuni cutanate, precum herpesul sau zona zoster.
– afectiuni urinare, precum senzatia de arsura in timpul urinarii si o nevoie frecventa sau urgenta de urinare.
– afectiuni bucale si ale aparatului digestiv, precum scaderea apetitului, varsaturi, ulceratii sau placarde dureroase de culoare galben crem la nivelul mucoasei bucale, arsuri stomacale, prezenta sangelui in varsaturi sau scaune, scaune de culoare neagra si dureri abdominale ce pot fi severe si pot persista.
– tulburari de metabolism, ale sangelui si vaselor, precum o senzatie de oboseala permanenta asociata unei anemii, epistaxis, echimoze si hemoragii inexplicabile.
Discutati cu medicul dumneavoastra daca prezentati una din aceste reactii adverse. Daca remarcati alte reactii adverse, ce nu sunt mentionate in prospect, informati medicul dumneavoastra. Dar, in nici un caz, nu intrerupeti administrarea medicamentului inainte de a vorbi cu medicul dumneavoastra.

Interactiuni cu alte medicamente:

Utilizarea altor medicamente:
Informati medicul dumneavoastra daca ati luat un medicament ce contine azatioprina sau alte imunosupresoare, colestiramina (utilizata pentru tratarea pacientilor cu colesterol crescut) sau aciclovir si ganciclovir (utilizate pentru tratamentul infectiilor virale).
Nu uitati sa mentionati medicamentele achizitionate fara prescriptie medicala; este vorba in special de antiacide.

Sarcina si alaptarea:

Sarcina
Informati medicul dumneavoastra daca sunteti sau credeti ca sunteti gravida. Myfortic nu trebuie utilizat in timpul sarcinii, decat daca este absolut necesar.
Medicul dumneavoastra va va explica riscurile potentiale asociate administrarii de Myfortic
in timpul sarcinii.
Este recomandat ca femeile fertile sa utilizeze metode de contraceptie eficace inainte de inceperea terapiei cu Myfortic, in timpul tratamentului si sase saptamani de la suspendarea tratamentului.
Cereti sfatul medicului dumneavoastra sau farmacistului inainte de administrarea medicamentului.
Alaptare
Informati medicul dumneavoastra daca va alaptati copilul. Nu trebuie sa alaptati in timpul tratamentului cu Myfortic si in urmatoarele sase saptamani de la intreruperea acestuia.
Cereti sfatul medicului dumneavoastra sau farmacistului inainte de administrarea medicamentului.

Prezentare ambalaj:

Acest medicament se prezinta sub forma de comprimate filmate gastro-rezistente, ambalate in cutii a cate 50, 100, 120 sau 250 comprimate.

Conditii de pastrare:

A se pastra la temperaturi sub 30 grade C.
A se pastra in ambalajul original pentru protectie impotriva umiditatii si luminii.
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
Nu utilizati Myfortic daca se constata ca ambalajul este distrussau prezinta semne vizibile de deteriorare.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor

Valcyte, comprimate filmate

Prospect

Forma de prezentare:
Comprimate filmate 450 mg; ct. 1 fl. 60 cpr.

Indicatii:
Inductia si mentinerea tratamentului pentru retinita cu citomegalovirus (cmv) la pacientii cu sindromul imunodeficientei umane dobandite (sida). Preventia bolii CMV la pacientii cu transplant de organ solid care prezinta risc.

Doze si recomandari:
Dozajul standard la adulti in tratamentul de inductie al retinitei cmv: Pentru pacientii cu retinitacmv activa, doza recomandata este de 900 mg valganciclovir (doua comprimate de Valcyte 450 mg) de doua ori pe zi timp de 21 de zile si, cand este posibil, administrate cu alimente. tratamentul de intretinere al retinitei cmv: dupa tratamentul de inductie, sau la pacientii cu retinitacmv inactiva, doza recomandata este de 900 mg valganciclovir (doua comprimate Valcyte 450 mg) o data pe zi, daca este posibil, administrate cu alimente. Pacientii la care retinita s-a agravat pot repeta tratamentul de inductie; totusi trebuie acordata atentie posibilitatii dezvoltarii de rezistenta virala. Preventia bolii cmv la pacientii cu transplant: pentru pacientii care au primit transplant doza recomandata este de 900 mg (doua comprimate a 450 mg) o data pe zi, cu incepere in decurs de 10 zile de la transplant pana la 100 de zile post-transplant. Oricand este posibil, comprimatele trebuie administrate odata cu ingerarea de alimente. In insuficienta renala se administreaza in functie de clearance-ul creatininei: 60: doza de inductie este 900 mg (2 comprimate) de doua ori pe zi, doza de mentinere/preventie 900 mg (2 comprimate) o data pe zi; 40-59: doza de inductie este 450 mg (1 comprimat) de doua ori pe zi, doza de mentinere este 450 mg (1 comprimat) o data pe zi; 25-39: doza de inductie este 450 mg (1 comprimat) o data pe zi, doza de mentinere este 450 mg (1 comprimat) la fiecare 2 zile; 10-24: doza de inductie este 450 mg (1 comprimat) la fiecare 2 zile, doza de mentinere este 450 mg (1 comprimat) de doua ori pe saptamana. Comprimatele nu trebuie zdrobite sau sparte.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la valganciclovinsuficienta renala, ganciclovinsuficienta renala, aciclovir si valaciclovir sau la oricare dintre excipienti. Este contraindicat in timpul alaptarii.

Atentionari:
Inainte de initierea terapiei cu valganciclovinsuficienta renala, pacientii trebuie informati asupra potentialului risc teratogen si cancerigen. Utilizarea la copii si adolescenti nu este recomandata. Interactiuni cu: dapsona, pentamidina, flucitozina, vincristin, vinblastin, adriamicin, amfotericina B, trimetoprim/sulfamide, analogi nucleozidici si hidroxiuree. Nu trebuie utilizat in timpul sarcinii decat daca beneficiul terapeutic pentru mama este mai mare decat riscul potential de afectare teratogenica a copilului. Femeile de varsta fertila trebuie sfatuite sa utilizeze metode contraceptive eficiente in timpul tratamentului. Pacientii de sex masculin trebuie sfatuiti sa utilizeze contraceptie de bariera in timpul, si cel putin 90 de zile dupa intreruperea tratamentului. Prudenta la conducatorii auto.

Reactii adverse:
Cel mai frecvent (5%) raportate reactii adverse pentru terapia de inductie: neutropenie, diaree, anemie si dermatita; sub terapia de intretinere: neutropenie, anemie, diaree si greata. Cel mai frecvent raportate (> 1%) reactii adverse in timpul inductiei cu valganciclovir si in timpul terapiei de intretinere la pacientii cu SIDA cu retinita CMV, care au fost considerate a fi severe si amenintatoare pentru viata au fost: neutropenia, anemia, trombocitopenia, pancitopenia, leucopenia si tulburari ale functiei hepatice