Generalitati Transplant

Transplantul de organe este una din cele mai interesante parti ale medicinei. El reprezinta de fapt inlocuirea unui organ care nu isi mai poate indeplini corect functiile (datorita unor procese patologice sau traumatisme) sau care devine chiar periculos pentru organism, cu altul sanatos, care poate prelua rolul celui bolnav. In vederea realizarii transplantului este necesara existenta a doua persoane cheie: primitorul (receptorul) si donatorul. Donatorul poate fi o persoana in viata sau o persoana recent decedata. Trebuie precizat insa ca nu toate organele organismului uman pot fi transplantate.

Cele pentru care deja exista o experienta in domeniu sunt:

  • RINICHII: daca sunt afectati de lupus, boala polichistica renala, sau sufera de nefropatie diabetica in stadiu avansat. Rinichii sunt cei mai des transplantati. Transplantul poate fi realizat de la un donator mort sau viu, rinichii fiind organe pereche, unul putand prelua si functia celuilalt (in anumite limite, desigur);
  • INIMA: in cazurile avansate si grave de INSUFICIENTA RENALA, BOALA CORONARIANA ISCHEMICA, cardiomiopatii. Se poate transplanta doar de la un donator decedat;
  • PLAMANII: in cazul pacientilor cu FIBROZA CHISTICA, BOALA PULMONARA CRONICA OBSTRUCTIVA sau alte probleme de acest tip. Transplantul se poate realiza de la un decedat sau de la un donator viu;
  • PANCREASUL: poate fi transplantat in cazul pacientilor cu DIABET, insa doar de la un donator decedat;
  • FICATUL: este unul din cele mai transplantate organe, una din cauzele frecvente care au indicatie fiind ciroza hepatica. Fragmente hepatice pot fi transplantate atat de la donatori decedati, cat si de la cei in viata;
  • PIELEA: este considerat a fi cel mai mare organ al omului si trebuie transplantat de cel mai multe ori post-traumatic sau dupa indepartarea unor tumori impresionante care lasa o lipsa tegumentara semnificativa;
  • INTESTIN: mai ales cand exista tumori sau traumatisme ce devitalizeaza zone extinse din intestin;
  • CELULELE STEM: se pot transplanta si ele, insa aceasta este mai degraba apanajul medicinii regenerative, care isi propune ca prin implantarea lor sa stimuleze dezvoltarea de novo a organului sau segmentului care lipseste.

In prezent se poate realiza si transplant de tesut, nu doar de organ intreg. Cele mai frecvent transplantate sunt: corneea, oase, tendoane, valve cardiace, vene. Se pot realiza si mai multe transplanturi in acelasi timp, in functie de necesitatile pacientului, disponibilul de organe si stadiul bolii care impune o astfel de masura terapeutica. De exemplu, specialistii pot efectua simultan un transplant de cord si de plamani (patologia cardiaca si pulmonara fiind adesea intricata).

In ciuda faptului ca transplantul poate salva atat de multe vieti si poate corecta malformatii, anomalii, redand pacientului frumusetea vietii insasi, transplantul de organe nu poate fi facut oricui sau in orice conditii. Medicina de transplant, ramura speciala a medicinei moderne care se ocupa cu astfel de probleme, nu trebuie sa gasesasca doar o metoda prin care se va rezolva transplantul in sine, dar trebuie sa previna si rejectele, sa demonstreze compatibilitati, sa realizeze prognosticuri pentru fiecare pacient in parte.

Transplantul de organe ramane insa un subiect controversat, el ridicand numeroase probleme de natura bioetica, religioasa si umana. Printre cele mai arzatoare subiecte referitoare la o astfel de situatie sunt momentul in care se acorda consimtamantul pentru donarea organelor dupa moarte, cand un pacient in coma si stare vegetativa totala poate fi declarat ca fara sanse de supravetuire in absenta aparatelor de intretinere artificiala a vietii si in final mort, sau cum se pot plati organele transplantate.

Pacientii care se confrunta cu afectiuni cronice, atat de avansate incat tratamentul medicamentos nu mai poate face fata, pot avea indicatie de transplant de organ. Medicul curant este cel care poate aprecia cel mai corect o astfel de necesitate si poate decide daca respectivul pacient este sau nu un bun candidat pentru transplant.

Pacientii care nu pot fi inscrisi pe lista de transplant (in ciuda faptului ca ar fi nevoie de unul) sunt cei are au infectii (virale, bacteriene sau parazitare) active, cei cu afectiuni cardiace decompensate, cu probleme legate de consumul de droguri, alcool si tutun, sau cei care au diversi alti factori de risc sau alte boli sistemice. Daca insa pacientul este un bun candidat, el va fi trecut pe lista de asteptare. Pot trece zile, luni sau chiar ani pana cand se va gasi un donator compatibil si pana cand transplantul va putea fi realizat.

TRANSPLANTUL RENAL

Primul transplant renal reusit de la noi din tara a fost efectuat de profesorul Eugeniu Proca, in februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu rinichi de la donator in viata. Acest transplant a fost urmat la scurt timp de un altul, cu rinichi de la donator decedat, efectuat la Timisoara de o echipa de medici condusa de prof. dr. Petru Dragan.
Persoanele diagnosticate cu insuficienta renala terminala au ca optiuni de tratament dializa si transplantul renal. Desi se recomanda efectuarea transplantului inaintea inceperii dializei, deci inainte ca organismul sa se deterioreze, din cauza faptului ca sunt foarte multi pacienti pe listele de asteptare, inainte de transplant se incepe, de regula, efectuarea dializei.

Potrivit prof. dr. Ioanel Sinescu, directorul Centrului de Chirurgie Urologica, Dializa si Transplant Renal Fundeni, “transplantul renal este singura modalitate terapeutica ce asigura substitutia morfologica si functionala completa, capabila sa restabileasca parametrii endocrini si epuratori ai organismului aflat in insuficienta renala cronica decompensata”.

IN CE CONSTA TRANSPLANTUL RENAL?

Operatia de transplant renal consta in inlocuirea rinichilor bolnavi cu un rinichi sanatos prelevat de la o alta persoana (donator). Grefa (rinichiul sanatos) va prelua astfel functiile rinichilor care nu mai sunt functionali. Persoana care este supusa transplantului poate sa duca o viata normala daca noul rinichi functioneaza in  mod corespunzator.

“Transplantul renal este o procedura chirurgicala majora, care presupune o componenta chirurgicala vasculara si o componenta chirurgicala urologica”, ne spune prof. dr. Ioanel Sinescu. “Tehnica standard presupune plasarea grefonului in fosa iliaca dreapta, anastomoza T-L a venei renale la vena iliaca externa a receptorului, urmata de anastomoza T-T a arterei grefonului la artera hipogastrica. Restabilirea continuitatii tractului urinar se realizeaza, in majoritatea cazurilor, prin ureterocistoneostomie”, continua specialistul.

Prezenta anomaliilor vasculare (arteriale/venoase) impune tehnici anastomotice speciale, dar acceptarea donatorului marginal vascular creste rata transplantarii.

CATEGORII DE DONATORI

Potrivit specialistului, exista 2 categorii principale de donatori de rinichi pentru transplant:

  • in viata: inruditi genetic (optimali), inruditi emotional, donatori altruisti;
  • donatori cadavru, cu cord batand (heart beating), marea majoritate si fara activitate cardiaca (non heart beating).

In Romania, in prezent, majoritatea transplanturilor renale se efectueaza cu rinichi recoltati de la donatori in viata (80% din totalul acestora).

Pacientii considerati a fi potriviti pentru un transplant renal efectueaza in prealabil o serie de investigatii si de teste complexe de compatibilitate. Evaluarea pretransplant a donatorului in viata se efectueaza conform ghidurilor Forumului de la Amsterdam: evaluare imunologica, generala, renala (inclusiv vasculara, prin angiotomografie spirala sau angioRMN), screening viral, etc.

Cum numarul potentialilor receptori depaseste, constant, cu mult pe cel al donatorilor, in ultimii ani se pune tot mai mult accent pe notiunile de donator si receptor marginal pentru transplant.

CUM TE PREGATESTI PENTRU TRANSPLANT?

Daca te afli pe listele de asteptare sau daca deja te pregatesti pentru operatie, este foarte important sa ai in continuare mare grija de sanatatea trupului, dar si a mintii tale. Iata cateva sfaturi care iti pot fi de ajutor:

  • ia-ti intotdeauna medicamentele prescrise de medici;
  • urmeaza dieta si recomandarile medicilor, fara niciun fel de abatere;
  • mergi regulat la doctor;
  • ramai “conectat” la realitate, nu te autoizola. Relaxeaza-te, iesi cu prietenii sau cu membrii apropiati ai familiei;
  • fii optimist! Este adevarat ca treci printr-o perioada extrem de dificila, dar gandeste-te ca o atitudine negativa nu va imbunatati cu nimic situatia.

La fel ca orice alta operatie si aceasta interventie prezinta anumite riscuri. Pot aparea complicatii precum:

  • infectii;
  • neoplazii;
  • complicatii urologice;
  • afectiuni cardiovasculare.

Perioada imediat urmatoare transplantului este cruciala. Echipa de medici care a efectuat operatia urmareste indeaproape evolutia pacientului si se asigura ca noul rinichi nu este respins de organism si ca functioneaza normal.

TRANSPLANT DE INIMA (CORD)

lmplantare a inimii de la un donator pe un bolnav primitor. Majoritatea grefelor cardiace practicate astazi se realizeaza cu grefoane umane; totusi, mica disponibilitate a transplantelor si contextul urgent in care trebuie efectuata interventia au facut necesara cautarea unor solutii de substitutie: transplantarea de inimi de animale (maimute mari), pe de o parte, punerea la punct a unei inimi artificiale, pe de alta parte.

INDICATIIgrefa se practica in cazurile de insuficienta cardiaca terminala, atunci cand alte mijloace terapeutice au devenit ineficiente: infarcte importante sau repetate care au distrus cea mai mare parte a muschiului cardiac, boli ale miocardului sau ale valvulelor cardiace intr-un stadiu avansat. insuficienta cardiaca are rasunet si asupra plamanilor: de asemenea, in caz de atingere pulmonara, se poate practica o grefa inima-plamani.

CONTRAINDICATII -Inaintea grefei este indispensabil un bilant, deoarece anumite boli interzic sa se procedeze la o grefa de inima, ca, de exemplu, o osteoporoza (decalcifiere osoasa) importanta, un ulcer de stomac, o boala pulmonara grava, o insuficienta renala sau leziuni arteriale difuze.

TEHNICA
-Problema cea mai delicata este cea a datei la care trebuie intervenit: a opera prea devreme echivaleaza eu asumarea inutila a unui risc operator legat de transplantare; a astepta prea mult poate insemna un risc de moarte subita a bolnavului sau de aducere a acestuia intr-o stare prea grava pentru a mai putea fi operat. Din aceste motive au fost puse la punct teste pentru a aprecia cat mai bine gravitatea starii bolnavului si a fixa cat mai precis posibil ragazul convenabil. Pacientul e inscris atunci pe o lista de candidati la grefa de inima si beneficiaza de o interventie mai mult sau mai putin rapida dupa gravitatea starii sale.
Grefa cardiaca este o operatie grea, cu numeroase constrangeri: trebuie ca inima donatorului sa mai bata in momentul prelevarii sale, ceea ce presupune ca donatorul sa fie in stare de moarte cerebrala; pe de alta parte, timpul de care se dispune intre prelevare si implantare este scurt (10 ore maximum). compatibilitatea imunologica intre donator si primitor, studiata prin compararea grupurilor lor tisulare si sangvine (indeosebi sistemele hla, ABO si rhesus), trebuie sa fie cea mai buna posibila pentru a reduce la maximum riscul de rejectie.
Interventia necesita realizarea unei circulatii extracorporale care sa asigure un aport de sange oxigenat creierului si principalelor organe vitale. inima primitorului este indepartata in cvasitotalitatea sa, peretii exteriori ai auriculelor, precum si orificiile vaselor care se deschid in inima (aorta, venele cave, vasele pulmonare etc.) raman totusi pe loc. In caz de urgenta sau de nedisponibilitate a unui grefon, poate fi avuta in vedere implantarea unei inimi artificiale, din material inert neorganic. Aceasta ultima tehnica are avantajul de a suprima complicatiile de ordin imunologic; ea prezinta totusi inca destule inconveniente, mai ales vasculare (formarea frecventa de cheaguri); la aceasta se recurge deci cel mai des in mod provizoriu, asteptand sa fie posibila o grefa de inima organica.

COMPLICATII – Principalele complicatii ale grefei de inima sunt de ordin imunologic, survenirea unei rejectii putand necesita o retransplantare de urgenta. Se incearca prevenirea prin prescrierea sistematica de imunosupresoare (derivati de cortizon si ciclosporina, indeosebi).

PROGNOSTIC – Acesta este, in general bun, cu aproximativ 8O% supravietuiri de un an si un procentaj de deces de ordinul a 5% pentru fiecare an urmator. In sfarsit, calitatea vietii unui subiect care a suferit o grefa de inima poate redeveni cu totul normala, indeosebi cu reluarea unei activitati fizice satisfacatoare si chiar cu practicarea unui sport.
SINONIME: transplant cardiac, grefa de inima, grefa cardiaca.

TRANSPLANT HEPATIC

CATEVA INFORMATII GENERALE DESPRE TRANSPLANTUL HEPATIC:

  • Este singurul remediu pentru stadiile avansate de ciroza
  • Se poate face prin donarea de catre o persoana aflata in starea de moarte cerebral sau de catre o ruda apropiata cu aceeasi grupa sanguina
  • Efectuat la timp, are 80% rata de succes
  • Urmarirea medicala constanta este esentiala dupa transplant
  • Viata poate fi complet normala dupa transplantul de ficat.

CINE ARE NEVOIE DE UN TRANSPLANT:

in conformitate cu recomandarile internationale, orice pacient care sufera de ciroza hepatica, care este evaluata de a avea o speranta de viata mai mica de un an, ar trebui sa fie luat in considerare pentru un transplant. Severitatea cirozei hepatice se claseaza de la A la C. De obicei, toate cirozele tip C si majoritatea pacientilor gradul B sunt candidati pentru transplant.

Orice pacient cu oricare dintre simptomele de insuficienta hepatica enumerate mai jos ar trebui sa solicite avizul de specialitate, astfel incat sa poata fi evaluat tratatamentul optim: transplant hepatic sau medical. in orice caz, cu cat este mai buna este starea generala a pacientului in momentul transplantului, cu atat mai bune sunt rezultatele interventiei chirurgicale. La pacientii care sunt in stare critica, in ATI, subnutriti, au infectie activa, sau alte afectari de organe, cum ar fi insuficienta renala la momentul operatiei, rezultatele transplantului sunt afectate. Prin urmare, transplantarea in timp util este esentiala pentru obtinerea unor rezultate bune. Un transplant realizat in timp util la un pacient care este intr-o stare rezonabila, are in jur de 90% sanse de reusita.

SIMPTOME ALE INSUFICIENTEI HEPATICE DATORATA CIROZEI:

  • scaun negru
  • varsaturi cu sange
  • lichid la nivelul abdomenului (ascita)
  • somnolenta si confuzie mentala
  • sangerare excesiva din rani minore
  • colorarea galbena a tegumentelor (Icter)
  • disfunctii ale rinichilor
  • oboseala excesiva
  • scaderea hemoglobinei si a numarului altor celule din sange

PREGATIREA PENTRU OPERATIE
Odata ajuns la spital la spital vor fi efectuate o serie de teste. Acestea sunt o parte a pregatirii de rutina pentru operatie si sunt concepute si pentru a descoperi orice infectii care nu pot fi imediat evidente. Va fi efectuat un examen fizic general, si se vor recolta probe de urina si de sange. O radiografie toracica, precum si electrocardiograma vor fi efectuate de asemenea. in cele din urma veti fi rugat sa va spalati abundent cu sapun antiseptic si o asistenta medicala va rade zona campului chirurgical.

DUPA OPERATIE
Dupa operatie veti fi mutat in unitatea de terapie intensiva si conectat la un aparat de respirat. Daca totul merge bine, aparatul de respirat poate fi eliminat treptat peste 24-48 de ore, desi nu este neobisnuit sa fie necesar pentru perioade mai lungi de timp.
Dupa trei pana la zece zile in terapie intensiva, veti petrece, probabil, alte doua pana la patru saptamani de convalescenta in sectia de transplant inainte de a vi se permite sa plecati acasa. Este important sa incercati sa va ridicati cat mai curand posibil, astfel incat problemele circulatorii sa fie evitate.
Avand in vedere ca ficatul de la donator este perceput de organism ca un corp strain, raspunsul imun de respingere declansat in mod normal este impiedicat de anumite medicamente denumite imunosupresoare necesare pe termen lung in combinatii si doze variabile.

VIZITE MEDICALE
In primele 3 luni de la externare, este important sa reveniti la Unitatea de Transplant o data sau de doua ori pe saptamana. Scopul vizitei este de a monitoriza progresul si a detecta orice potentiale complicatii. La fiecare vizita, functia hepatica va fi evaluata cu atentie si veti fi examinati clinic si imagistic, astfel incat orice complicatii sa fie identificate si tratate, iar medicatia imunosupresoare este riguros dozata si controlata. Odata ce evolutia devine stabila, frecventa vizitelor va scadea.

CONDITIILE DE VIATA DUPA UN TRANSPLANT DE FICAT
Revenirea acasa dupa transplant, desi o ocazie fericita, poate fi insotita de un nivel semnificativ de anxietate pentru primele cateva saptamani. in ciuda problemelor potentiale, majoritatea pacientilor cu transplant revin la un stil de viata normala si isi reiau activitatea in termen de trei luni.Astfel ei lucreaza, au o familie, isi cresc copiii, joaca un rol util in comunitate si se bucura de perioadele de recreere.

ALIMENTATIE SI NUTRITIE
Lunga perioada de boala ce a precedat transplantul hepatic a determinat si o scadere importanta uneori in greutate – Prin urmare, a mananca in mod corespunzator este o parte importanta a procesului de recuperare, iar un regim alimentar sanatos si echilibrat va ajuta la reintegrarea dumneavoastra.

Dieta ar trebui sa includa:

  • fructe
  • legume
  • cereale integrale
  • lapte si produse lactate sarace in grasimi, sau alte surse de calciu
  • carne slaba, peste, pasari, sau alte surse de proteine

RECOMANDARI SUPLIMENTARE:
Cantarire in fiecare zi
Evitati snacks-uri dulci, cum ar fi prajituri si biscuiti intre mese. Daca va este foame, mancati niste fructe sau legume (continut scazut in calorii)
incercati sa beti aproximativ 2 litri de lichide in fiecare zi. Acest lucru este bun pentru rinichi si ajuta la eliminarea produselor reziduale din corpul dumneavoastra. Apa imbuteliata, ceaiuri de plante, lapte pasteurizat cu continut scazut de grasime, precum si sucurile de fructe sunt bune.
intotdeauna spalati si cojiti fructele proaspete
Legumele cultivate in sol, cartofi de exemplu, ar trebui sa fie intotdeauna curatate si fierte in apa clocotita. Legumele gatite intr-o oala sub presiune reprezinta o buna modalitate de economisire a continutului de vitamine.Nu manca legume crude, de exemplu, salata verde.
Nu manca branza din lapte nepasteurizat si evita branzeturi cu mucegai.
Sare (sodiu) in timpul tratamentului cu steroizi, incercati sa limitati ingestia de sare :
Utilizarea de sare de bucatarie cu moderatie atunci cand gatiti
incercati sa nu se adaugati sare la alimente fierte sau salata
Evitarea alimentelor sarate, de exemplu, chipsuri de cartofi, muraturi si conserve din alimente

ACTIVITATEA FIZICA:
Este important sa se efectueze exercitii de rutina pentru a redobandi tonusul muscular slabit de o lunga perioada de boala. Ciclismul, inotul, precum si mersul pe jos sunt foarte utile pentru cresterea gradului dvs. de rezistenta si a tonusului muscular, iar daca totul merge bine, puteti relua, de asemenea, si alte sporturi dupa trei luni de la operatie. inainte de a incepe orice program de exercitii fizice este bine sa sfatuiti cu echipa dumneavoastra de transplant.

CONDUCEREA VEHICULELOR
Nu este recomandabil sa conduceti o masina in timpul primelor patru saptamani dupa efectuarea transplantului.

ALCOOL
Bauturile alcoolice nu sunt recomandate. Alcoolul este metabolizat de catre ficat si poate provoca daune vietii dumneavoastra.

FUMAT
Stop fumatului! Fumatul este nociv pentru sanatatea tuturor.

ACTIVITATE SEXUALA
De indata ce te simti suficient de bine puteti relua activitatea sexuala. Marea majoritate a barbatilor isi recastiga potenta si cele mai multe femei constata ca lor ciclu menstrual revine la normal la cateva luni dupa operatie.

FERTILITATE
Multi barbati au avut copii dupa transplant, precum si un numar mare de femei au dat nastere la copii sanatosi. Femeile ar trebui sa discute dorinta lor de a intemeia o familie cu medicul lor sau un membru al echipei de transplant. in mod normal, trebuie sa asteptati cel putin un an inainte de a ramane gravida. In plus ar trebui sa aveti o buna functia renala, sa nu suferiti de nici o boala care ar putea pune in pericol sanatatea dumneavoastra sau copilul dumneavoastra, si de a primi o doza mica de terapie imunosupresoare.

CONCEDIU
Nu exista nici un motiv de ce nu ar trebui sa te bucuri de calatorii cu conditia de a utiliza bunul simt. Trebuie sa ai intotdeauna suficiente medicamente cu tine pentru intreaga calatorie.intotdeauna lasati o adresa pentru a putea fi contactat.

ANIMALE DE COMPANIE
Nu sunt recomandate in mod normal, din cauza riscului crescut de infectie

TRANSPLANT PULMONAR

Primul transplant pulmonar a fost realizat in 1963. Odata cu introducerea imunosupresorului Cyclosporin la inceputul anilor 80, a devenit posibila folosirea transplantului ca tratament de electie in cazul bolilor pulmonare in stadiu terminal. Transplantul pulmonar este de 3 tipuri:

  • Tranplantul unui singur pulmon;
  • Transplantul ambilor pulmoni;
  • Transplantul pulmonilor cu tot cu inima (transplantul cardio-pulmonar);

INDICATIILE TRANSPLANTULUI PULMONAR
Tranplantul pulmonar se indica in principiu pacientilor cu boli pulmonare in faza terminala, in cazul carora posibilitatile medicamentoase au fost epuizate, iar speranta de viata este limitata de boala la mai putin de 2-3 ani. Transplantul unui singur pulmon se indica de regula in caz de emfizem (dilatarea patologica a alveolelor pulmonare) sau fibroza pulmonara idiopatica (intarirea tesutului pulmonar).
Transplantul ambilor pulmoni se indica in caz de mucoviscidoza (afectiune congenitala caracterizata de vascozitatea excesiva a secretiilor corporale, care, la nivel pulmonar, duce la obstruarea cailor respiratorii), in hipertensiunea pulmonara primara, in distensia pulmonara puternica asociata cu limitarea grava a respiratiei (insuficienta respiratorie globala), in infectiile repetate si in scleroza pulmonara asociata cu infectii recidivante.
Limita de varsta pentru transplantul unui singur pulmon este estimata, din punct de vedere medical, in functie de starea generala de sanatate a pacientului, la aproximativ 65 de ani, iar pentru transplantul ambilor pulmoni, la 60 de ani. Pentru efectuarea tranplantului pulmonar se va avea in vedere functionarea corespunzatoare a inimii, lipsa bolilor cardiace congenitale si integritatea functionala a masei musculare.

CONTRAINDICATIILE TRANSPLANTULUI PULMONAR
Transplantul pulmonar nu poate fi efectuat in caz de boli asociate sau factori psihosociali care prezinta un risc vital sau minimalizeaza sansele de reusita ale transplantului pe termen lung. Contraindicatiile actuale ale transplantului de plaman au in vedere urmatoarele boli:

  • Boli infectioase diagnosticate clinic;
  • Embolie pulmonara acuta;
  • INSUFICIENTA RENALA ireversibila in stadiu avansat;
  • Tumori nevindecabile;
  • Anumite boli sistemice, cum ar fi AMILOIDOZA (degradare tisualara);
  • Boli vasculare ale arterelor cerebrale/periferice in stadiu avansat;
  • Abuz sever de nicotina, alcool sau droguri.

Operatia de transplant pulmonar este contraindicata si in cazurile in care potentialul primitor de organ nu este in stare sa se supuna procedurilor si investigatiilor pre- si postoperatorii. Aceasta disponibilitate (complianta) reprezinta o conditie de baza pentru reusita oricarui transplant si a oricarei interventii chirurgicale. De aceea, in legislatia medicala a transplantului se considera ca perspectivele de reusita a transplantului si complianta reprezinta criterii majore in procesul de inscriere a pacientilor pe lista de asteptare. Un alt factor important de decizie il reprezinta evaluarea detaliata a starii de sanatate in cazul pacientilor care au virusul HIV.

Transplantul pulmonar reprezinta o interventie foarte complexa, care prezinta o rata considerabila de complicatii si necesita tratament de intretinere toata viata, cu foarte multe efecte secundare. De aceea, se recomanda indentificarea la timp a pacientilor in cazul carora transplantul prezinta un risc major, pentru a preveni suprasolicitarea celor grav bolnavi cu investigatii detaliate. Contraindicatiile absolute ale transplantului pulmonar sunt, de exemplu, infectiile netratabile si o stare generala proasta (imobilizare la pat pentru o perioada mai lunga de timp). Experienta medicala arata, de asemenea, ca pacientii in varsta prezinta o rata de supravietuiere mai slaba decat cei tineri. Totusi, varsta unui pacient nu decide asupra disponibilitatii pentru un transplant. Centrele de transplant decid pentru fiecare caz in parte riscul pe care il prezinta operatia, daca pacientul este capabil sa suporte interventia si care este momentul optim de a-l inscrie pe lista de asteptare.

DONATORUL
Se intampla foarte rar ca persoanele muribunde sa isi doneze organele. De obicei se folosesc la transplant parti din plamanii rudelor de gradul I, cu conditia ca pulmonii sa fie in stare perfecta de sanatate. Nu exista o limita stricta de varsta pentru donatori, insa se exlud persoanele cu neoplazii (in afara de tumorile cerebrale), boli virale si abuz de droguri.

Daca un pacient moare la sectia de terapie intensiva (de cele mai multe ori in urma unui accident), medicii mentin functia cardiaca si cea respiratorie cu ajutorul unor echipamente speciale. Moartea pacientului se defineste prin distrugerea ireversibila a creierului, iar investigatiile folosite pentru stabilirea mortii cerebrale sunt diverse si amanuntire, pentru a exclude cazurile de moarte cerebrala aparenta. Pacientul este recomandat imediat la centrul de transplant ca potential donator si o echipa medicala preleva cat mai repede pulmonii decedatului. Acestia sunt tratati cu o solutie de conservare, sunt raciti pana la 4 â—¦C si pastrati pe gheata. Organele donate pot rezista in acest fel 24 pana la 48 de ore.

Totusi, experienta a aratat ca rezultatele transplantului sunt cu atat mai bune cu cat intervalul dintre intreruperea aprovizionarii cu sange a fost mai scurt. Pana in momentul transplantului se recomanda efectuarea tuturor testelor de siguranta pentru a preveni raspandirea infectiilor sau a tumorilor si asigurarea unui grad optim de compatibilitate (Vertraeglichkeit). Organele se transporta pe linii aeriene comerciale sau la sol, cu aturomobile medicale. Cu toate ca numarul donatorilor este in crestere, necesarul de organe nu este acoperit.